În timp ce o mare parte a lumii s-a închis la începutul pandemiei de COVID, Suedia a rămas liberă. Abordarea a fost una controversată, unii denumind-o „experimentul suedez”.
Însă la aproape doi ani și jumătate de la începutul pandemiei, ce putem spune astăzi despre rezultatele acestui „experiment”? Suedezii au fost încurajați să lucreze de acasă, dacă este posibil, și să limiteze călătoriile în țară.
În plus, persoanelor cu vârsta de peste 70 de ani li s-a cerut să limiteze contactul social, iar persoanelor cu simptome de COVID li sa cerut să se autoizoleze. Scopul a fost acela de a proteja persoanele în vârstă și alte grupuri cu risc ridicat, încetinind, în același timp, răspândirea virusului, astfel încât sistemul de sănătate să nu fie copleșit. Pe măsură ce numărul cazurilor a crescut, au fost impuse unele restricții. Evenimentele publice au fost limitate la maximum 50 de persoane în martie 2020, respectiv opt persoane în noiembrie 2020. Vizitele la căminele de bătrâni au fost interzise, iar școlile secundare superioare au fost închise.
Totuși, școlile primare au rămas deschise pe tot parcursul pandemiei. La acel moment, aproape 90% dintre cei care muriseră de COVID în Suedia erau persoane în vârsta de 70 de ani sau mai vârstnice.
Jumătate dintre acești oameni locuiau în centre de îngrijire, iar în jur de 30% beneficiau de servicii de sprijin la domiciliu. Într-adevăr, în privința îngrijirii persoanelor vârstnice din Suedia numeroase probleme au devenit evidente în timpul pandemiei. Deficiențele structurale, cum ar fi personalul insuficient, au pus căminele de bătrâni în situația de a fi nepregătite și prost echipate pentru a face față situației.
