Poate că deconspir un secret al breslei, dar majoritatea site-urilor de ştiri din România sunt dependente de distribuirile pe Facebook şi mai ales în grupuri. Ca jurnalist nu fac excepţie şi îmi promovez asiduu munca pe reţeaua lui Zuckerberg. Când mai exagerez, scripturile Facebook mă blochează câteva ore, câteva zile sau câte o lună să mai postez în grupuri. Nu e o persoană care decide că a fost prea mult sau nu, ci nişte scripturi care de multe ori arbitrar mă bagă la cuşcă. Rezist eroic şi revin după suspendare, timid, apoi în forţă.
Recent, însă, cam de la Crăciun încoace, am păţit că nu mai pot post nici pe paginile pe care le adminstrez pe motiv că fac spam. Adică n-ar trebui să pun linkuri de pe site-ul respectiv pe pagina acelui site? Păi de ce am făcut-
Am avertizat de ceva vreme, în rarele întâlniri cu colegii de breaslă, că bula asta de care depindem cu toţii, distribuirea pe Facebook, se va sparge, ca orice bulă şi vom suferi.
N-am crezut că bula Facebook va ajunge la final atunci când cenzura va atinge cote alarmante, iar dictatura noi culmi. Acolo suntem, unde nişte algoritmi sau nişte „boţi” ne şterg fiinţa digitală doar pentru că nu ne conformăm unor reguli impuse de ei.
Ca răspuns, mi-am făcut conturi pe rețelele alternative, MeWe și Parler.
Parler, care ar trebui să înlocuiască Twitter, nu mai merge, după ce dictatorua BigData i-a tras serverele din priză. La propriu.
MeWe încă merge, dar când am vrut să dau share pe Facebook pe principiul „join me”, mi-au dat boţii lui Zuckerber mesaj că risc să mi se dezactiveze contul. Oameni răi, boţii ăştia!
Diferenţa dintre reţelele de socializare „clasice” şi cele noi ar fi că cele din urmă jură că nu recoltează date personale sau alte informaţii şi că nu-şi cenzurează utilizatorii aşa cum o face, cu multă largheţe, Facebook. Până la proba contrarie!
Pe Parler n-am apucat să-mi fac prieteni, iar pe MeWe am trei cereri de prietenie trimise, dar fără răspuns!
Frumos, dar nu prea!
