După decenii de „glorie apusă” și o stare de degradare care a pus în pericol însăși existența monumentului, un simbol al istoriei medievale a județului Olt primește o nouă șansă la viață. Proiectul de consolidare și restaurare a bisericii „Adormirea Maicii Domnului” a fostei mănăstiri Seaca-Mușetești a fost oficial admis pentru finanțare prin Programul Regional Sud-Vest Oltenia 2021-2027, potrivit primarului din Poboru, Iulian Bărăscu.
Decizia reprezintă punctul de plecare pentru salvarea unui lăcaș de cult cu o vechime de peste 500 de ani.
Anunțul oficial a venit printr-o scrisoare de finalizare a etapei de evaluare tehnică și financiară, emisă de ADR Sud-Vest Oltenia la data de 20 aprilie 2026, potrivit lui Bărăscu. Proiectul, depus sub titlul „Consolidare, restaurare și punere în valoare biserica Adormirea Maicii Domnului a fostei mănăstiri Seaca-Mușetești”, a trecut cu brio de filtrele de evaluare, obținând un punctaj ridicat.
„Vă informăm că în urma parcurgerii etapei de evaluare tehnică și financiară, proiectul dvs. a fost declarat admis, obținând un punctaj de 83,00 puncte”, se menționează în documentul semnat de AM PR SV Oltenia.
Investiția se încadrează în obiectivul de promovare a dezvoltării locale integrate și a patrimoniului cultural în zonele non-urbane, fiind un pas esențial pentru turismul durabil în nordul județului Olt.
O fortăreață în inima pădurii: Istoria mănăstirii Seaca-Mușetești
Seaca-Mușetești nu este doar un simplu lăcaș de cult, ci cea mai veche mănăstire atestată documentar de pe teritoriul județului Olt. Primul document care face referire la aceasta datează din anul 1512, însă importanța sa era deja comparabilă cu mănăstiri celebre precum Cozia sau Govora.
Ctitorul acesteia a fost Manea Perșanul, prim-sfetnic al domnitorilor Neagoe Basarab și Radu de la Afumați. Acesta a ales cu grijă locul construcției, ascuns într-o vale adâncă și protejat de pădurea seculară, într-o perioadă în care otomanii restricționau ridicarea fortificațiilor.
„Valea o ascunde atât de bine încât se vede doar atunci când ajungi în apropiere… Datorită condiţiilor specifice în care s-au dezvoltat ţările române, expuse adesea năvălirilor străine, ansamblurile mănăstireşti au un rol deosebit de important în sistemul de fortificaţii româneşti”, nota istoricul dr. Aurelia Grosu în revista „Memoria Oltului”.
Locul de refugiu pentru Tudor Vladimirescu
Biserica, de dimensiuni reduse dar cu ziduri masive de aproape un metru grosime, a servit drept necropolă pentru familia marelui boier Manea Perșanul. În interior se păstrează elemente arhitecturale rare din secolul al XVI-lea, inclusiv piatra de mormânt a jupânesei Vlădaia, datată din anul 1528.
Pe lângă valoarea sa religioasă și artistică — mănăstirea fiind în trecut dăruită cu tipărituri rare precum „Evangheliarul lui Macarie” – Seaca-Mușetești a fost martora unor momente cruciale din istoria națională. În anul 1821, calitățile de fortificație greu accesibilă ale lăcașului l-au atras pe Tudor Vladimirescu.
Însemnările pandurului Călugăreanu confirmă că „domnul Tudor olteanul din Vladimiri şi cu Iancu marele haiduc dă potiră” s-au refugiat în aceste locuri, fiind adăpostiți de egumenul mănăstirii în chiliile schitului.
Din declin spre reabilitare
Declinul mănăstirii a început în secolul al XVII-lea, când a devenit metoh al mănăstirii Cozia, pierzându-și treptat autonomia și bogăția. Ulterior, secularizarea și trecerea timpului au transformat-o într-o biserică filie, izolată în inima pădurii. Accesul dificil, drumul fiind în mare parte forestier, a contribuit la conservarea, dar și la degradarea sa tăcută.
Astăzi, prin noul proiect de finanțare, biserica va beneficia de lucrări complexe de consolidare și restaurare, un demers necesar pentru a păstra vie această verigă esențială a identității județului Olt.
