Săpăturile efecutate în apropierea bisericii Sfânta Treime din Slatina, aflată într-un proces de reabilitare cu fonduri europene, dezvăluie în fiecare zi mai mult din zidurile fostului Cazino care funcţiona în municipiul de pe malul Oltului.
Lucrările sunt susţinute de Episcopia Slatinei şi Romanaţilor.
„Lucrările de identificare a conturului fundațiilor Cazinoului de lângă biserica Sfânta Treime continuă cu binecuvântarea si implicarea directă a PS Sebastian, Episcopul Slatinei si Romanatilor: asigurarea forței de muncă, susținerea lucrărilor de conservare şi de protejare a structurilor din zidărie, degajarea materialelor rezultate din săpătură”, precizează istoricul Aurelia Grosu.
Timp de 86 de ani (1880-1966), Cazinoul, situat pe la mijlocul străzii Lipscani, în fața Bisericii Sfânta Treime, a făcut parte din viața orașului.
Era o clădire frumoasă, în stil neoclasic și a rămas în istoria locului prin remarcabila amprentă culturală. Astfel, în anul 1888, elevii de la gimnaziul „Radu Greceau”, sub îndrumarea profesorilor Iuliu Moisil și Auguste Saint Andre, joacă în limba franceză o piesă de Racine, din fondurile strânse cumpărându-se cărți pentru biblioteca liceului.
Secția „Oltul” a Ligii pentru unitatea culturală a românilor a organizat la Cazinou numeroase activități pentru sprijinirea mișcării de eliberare națională a românilor din provinciile aflate sub stăpâniri străine, pregătindu-se terenul pentru Marea Unire. Un afiș ne arată că la 28 februarie 1893, are loc premiera piesei de teatru dedicată dr. Vasile Lucaciu, lider memorandist întemnițat la Szeged, scrisă de actorul slătinean Emil Nicolau și jucată de trupa de actori slătineni a „Societății Dramatice Burienescu”.
La parter s-a amenajat în anii 1910-1920 o elegantă berărie, celebră în epocă.
În anii 1950 aici au susținut spectacole Maria Lătărețu, Ioana Radu, Ion Luican, Mircea Crișan, alături de trupe de balet și de revistă, precum și reprezentații ale actorilor amatori din Slatina ori serbări școlare.
O parte din veniturile Cazinoului erau donate Bisericii Sfânta Treime pentru întreținerea acesteia.
Cazinoul este demolat în anul 1966, iar stradela care pornește din Lipscani și coboară în actuala stradă Mihail Kogălniceanu, a fost denumită Cazinoului, păstrându-i-se, astfel, amintirea.
