Ne trebuie oameni cu minte. Într-o expunere remarcabilă, făcută în luna octombrie la Chișinău, profesorul Mircea Miclea vorbește despre necesitatea dobândirii de conținuturi în procesul învățării. Fără o asemenea acumulare de conținuturi, educația noastră rămâne una superficială și vulnerabilă, expusă oricărei manipulări.
Dobândirea de conținuturi este, oarecum, secretul însuși al învățării și al dezvoltării unei gândiri sănătoase, autonome și critice. Explozia recentă de teorii ale conspirației, de pseudoștiinței și fantezii alternative numite post-adevăr sau fake-news și-a găsit un sol fertil tocmai în mințile în care conținuturile de cunoaștere sunt foarte subțiri, iar capacitățile de a prelucra informațiile sosind în avalanșă pe toate canalele posibile se dovedesc foarte slabe.
De fapt, am putea să spunem că o parte importantă din succesul conspirațiilor și pseudoștiințelor se datorează tocmai „preluării” lor înăuntrul unor rețele formate din persoane care au avut dificultăți în a dobândi cunoaștere și în a o transforma în repere care să le permită să gândească mai ușor cu mintea lor și nu cu mintea altora.
O minte solidă și autonomă se formează doar prin sedimentarea răbdătoare, în timp, a cunoștințelor acumulate într-un îndelung și pe alocuri plictisitor proces educațional.
Înmulțirea haotică în jurul nostru a surselor de informație creează multora iluzia că este suficient să te lași impregnat de bombardamentul acesta informațional ca să fii informat și, deci, cunoscător, dacă nu de-a dreptul expert în aproape orice domeniu.
Criza sistemului educațional și a școlii în general ca loc principal de transmitere a conținuturilor se datorează, fără îndoială, apariției pe piață a unor rivali foarte obraznici, care pretind că ei oferă mai repede decât școala și fără efort cunoștințele de care un om are nevoie în viață.
Avem aici chiar un cerc vicios: pe de o parte, o școală tot mai puțin credibilă, înțepenită în rigiditățile ei istorice, nu reușește să trezească entuziasmul curiozității care să-i permită unui tânăr să exploreze el însuși spațiile nesfârșite ale necunoașterii.
Pe de altă parte, facilitatea informării induce confuzia că orice informație este cunoaștere și nu mai este nevoie să înveți, deci nu mai ai nevoie de școală ca să reușești în viață.
continuarea, în PRESShub
