Unul dintre cei mai populari generali americani în România este Ben Hodges, care a deținut funcția de comandant al Armatei SUA în Europa în anii 2014-2018 și comandant al forțelor terestre aliate NATO în anii 2012-2014.
Hodges a devenit cunoscut publicului român pentru că vizitează des România, perioadă în care a fost invitat să se pronunțe pe diverse teme ce țin de securitatea europeană.
Generalul american vizitează România nu pentru că are prea mult timp liber sau pentru că și-ar fi descoperit vocația de pensionar călător, ci pentru că, după ce a trecut în rezervă, și-a concentrat energia în a documenta studii serioase de securitate, la cel mai înalt calibru intelectual, pe care le publică pe site-urile think tank-urilor prestigioase din Statele Unite sau în cărți.
Este inutil să pun link la câteva dintre studiile sale, orice doritor le poate găsi pe internet în câteva minute, pentru a-i evalua pregătirea profesională. Înainte de orice, Hodges este un intelectual redutabil.
Poate cineva să compare pregătirea lui Hodges cu a generalului Nicolae Ciucă, actualmente președinte PNL?
Din păcate, comparația este stânjenitoare. Nu o să remarcați niciodată la Hogdes clișee sforăitoare despre NATO sau platitudini privind securitatea Europei din ciclul să fie bine, să nu fie rău, pe care unii generali români, formați la școala militară post-sovietică, le mestecă cu voluptate în spațiul public.
Hodges are personalitate tocmai pentru că știe carte. În Statele Unite, militarii de top au pregătire intelectuală comparabilă cu a oricărui expert de calibru în științe politice care intră în aparatul de stat american, cum ar fi Departamentul de Stat.
Nu mai amintesc acuzațiile de plagiat în privința generalului Ciucă. Mă rezum la diferențele privind bogăția argumentativă în discursul public, la vocabularul folosit, la puterea de a-și susține o opinie anume pe un subiect controversat.
În general, intelectualii care stăpânesc un anumit domeniu au și o personalitate foarte bine conturată, nu plictisesc, sparg clișee, aduc nuanțe noi, sunt impredictibili, reușesc să atragă atenția interlocutorului tocmai pentru că nivelul dezbaterii pe care îl impun îl depășește pe cel al începătorilor.
Mediocrii fără însușiri sunt cei care se ascund în spatele clișeelor, din frica de a nu greși sau de a nu li se descoperi goliciunea argumentelor.
Până la urmă Ciucă este un produs al școlii militare românești, nereformată în perioada în care el își făcea studiile, și este nerealist să-l compari din punct de vedere intelectual cu generalul Hodges.
Dar problema cea mai mare a lui Ciucă este transferul din zona militară în cea politică.
continuarea comentariului Sidoniei Bogdan, în PRESShub
