În perioada comunistă, 23 August era marcat de o parte oficială apăsătoare dedicată cultului personalității lui Nicolae Ceaușescu, dar și de o parte festivă, cu mici și bere, care aducea relaxare pentru români.
Micii sau berea, produse pe care le primeau după parada de 23 august, în făceau pe slătineni să suporte mai uşor partea omagială, încorsetată, dogmatică şi apăsătoare a zilei, îşi amintesc cei care au prins „Epoca de Aur”.
-articolul continuă după recomandare-
O zecime din comunele și orașele judeţului nu au un secretar general
Totodată, potrivit doctorului în istorie Aurelia Grosu, Ziua Naţională de dinainte de 1989 reprezenta o încununare a cultului personalităţii, care era promovat în toate domeniile, figura lui Nicolae Ceauşescu umbrind orice activitate.
Aurelia Grosu, istoric şi totodată contemporan al Epocii de Aur, îşi aminteşte de defilările şi specifice din perioada comunistă, dar mărturiseşte că oamenii de rând se bucurau de faptul că într-o zi ca cea de 23 August sunt liberi de la serviciu sau îşi petrec timpul în locuri de agrement.
„Eu am perceput ziua de 23 August ca fiind formată din două părţi. Era o parte omagială, încorsetată, dogmatică, apăsătoare – eu la muzeu începeam pregătirile cu foarte mult timp înainte, erau pregătiri foarte serioase, cu tot ceea ce însemna activităţi cu defilare şi spectacole, iar parte a doua a zilei era foarte aşteptată de oameni. Magazinele şi locurile de agrement erau cu mici, cu bere, era zi liberă şi oamenii o transformau într-o sărbătoare personală. Românul nostru şi noi toţi ştergeam ce a fost în prima parte şi căutam să ne simţim cât mai bine pentru că nu găseai întotdeauna mici, bere şi alte lucruri de acest gen. Le găseai doar la zile festive”, spune Aurelia Grosu.
Propaganda vremii presupunea ca nimic să nu se facă fără evocarea şi omagierea „Tovarăşului”, mai arată istoricul, iar o sărbătoare ca aceasta presupune o pregătire îndelungată de până la aproape un an. Cenzura şi controlul erau intens utilizate de instituţiile de forţă ale statului comunist.
Nicun detaliu nu era lăsat la voia întâmplării, iar organele de partid şi de stat trebuia să aprobe tot.
„Uşurare” este cuvântul care ea descrie sentimentul trăit după sfârşitul acestei epoci. Totodată, Aurelia Grosu mărturiseşte că oamenii din acea vreme nu realizau faptul că lucrurile pot fi şi altfel.
Istorie
Acum 79 de ani (1944), România a întors armele şi s-a alăturat Naţiunilor Unite în lupta împotriva puterilor Axei. Regele Mihai I l-a demis şi l-a arestat pe mareşalul Ion Antonescu, conducătorul statului şi preşedintele Consiliului de Miniştri. S-a format un guvern condus de generalul Constantin Sănătescu.
La ora 20.20 se transmitea, la Radio, Proclamaţia regelui Mihai, care anunţa ruptura de Germania şi noua orientare politică a ţării. În audienţa acordată ministrului Germaniei la Bucureşti, Manfred von Killinger, suveranul îi declara că, dacă trupele germane nu vor deschide ostilităţile, ele se vor putea retrage, în linişte, din ţară.
La 23 august se sărbătorea ziua naţională a României în timpul dictaturii comuniste.
