O familie a obţinut în instanţă obligarea băncii la folosirea unui curs al francului elvețian de 2,22 lei, față de 5,18 lei cât este el acum. Astfel îşi va plăti ratele la un curs de peste două ori mai mic decât în prezent.
Raționamentul judecătorilor a fost simplu: dacă nici specialiștii băncii nu au putut anticipa brusca devalorizare a leului față de francul elvețian, cum s-ar putea aștepta ca doi ieșeni oarecare să poată face acest lucru?
Iuliu și Camelia S., din Iaşi, au încheiat în 2008 de la Banca Românească un contract de credit în valoare de 144.350 franci elvețieni, pe 25 de ani, garanția fiind ipotecară. Creditele în franci elvețieni erau la acea dată o soluție recomandată de bănci celor ale căror venituri nu le permiteau să acceseze credite în euro sau dolari americani. Cursul mult mai favorabil al francului și dobânzile mai mici făceau din creditele în această monedă o variantă accesibilă. Lucrurile s-au schimbat însă în scurt timp, pentru că Banca Națională a Elveției a renunțat să mai intervină pentru impunerea unui curs scăzut al monedei naționale față de euro, ceea ce a dus la o bruscă creștere a valorii francului. Cei doi ieșeni s-au trezit deodată că au de plătit rate calculate în funcție de un curs de 4,45 lei pentru un franc elvețian, față de 2,217 lei la contractarea creditului.
CITEŞTE ŞI: Senator PNL, după majorarea salariilor demnitarilor: Să învățăm să fim bogați și cinstiți
Creșterea cursului cu 178% s-a tradus într-o dublare a ratelor plătite de cei doi. Problemele financiare provocate de criza economică din 2009 i-a obligat pe cei doi ieșeni să ceară și o perioadă de grație de un an, în care au plătit doar două rate din creditul principal. Ca urmare, la creditul ipotecar s-a mai adăugat un credit pentru dobânda și comisioanele neplătite în perioada de grație. Practic, cei doi au intrat într-un vârtej din care nu mai aveau cum să iasă. Au încercat în mai multe rânduri să obțină din partea băncii o diminuare a costurilor de creditare, fiind însă refuzați. În cele din urmă, anul trecut, s-au adresat instanței.
Cei doi au cerut stabilirea unui curs echitabil de plată, respectiv cel de la momentul contractării creditului, plus maxim 30%, ca și reducerea soldului și conversia sumei rezultate în lei. În esență, readaptarea contractului de credit. De cealaltă parte, reprezentanții băncii au invocat prevederile contractului, care nu conținea vreo clauză de risc valutar care să poată fi invocată.
Articolul complet, în PressHUB
