Cercetătorii din Japonia și SUA au realizat cu succes primele reacții termonucleare de fuziune hidrogen-bor. Acest combustibil este ieftin și ușor disponibil pe Pământ. Însă există și un obstacol.
„Îmblânzirea” reacției de fuziune nucleară reprezintă Sfântul Graal pentru energia viitorului. Astfel de reacții constau în fuzionarea nucleelor elementelor ușoare, datorită cărora stelele se aprind și strălucesc.
Inițial, a existat o utilizare a acesteia în scopuri militare, în bombele cu hidrogen, cea mai de temut armă din istorie. Însă de 70 de ani încercăm de asemenea să realizăm în mod controlat reacții termonucleare, astfel încât acestea să devină o sursă de energie și electricitate, la fel ca „rudele” lor – reactoarele nucleare, în care are loc fisiunea între nuclee atomice grele.
O provocare nu tocmai ușoară, deoarece nucleele atomilor care sunt încărcate pozitiv se resping reciproc.
Toate încercările actuale de fuziune termonucleară se bazează pe încălzirea unui amestec de izotopi de hidrogen – deuteriu și tritiu. Estimările teoretice arată că acest combustibil are cel mai scăzut punct de aprindere. Totuși, acestea sunt oricum condiții extreme pentru că plasma trebuie încălzită și menținută la aproximativ 100 de milioane de grade, o temperatură de șapte ori mai ridicată decât cea din interiorul Soarelui.
În plus, deși produsul fuziunii deuteriului și tritiului va fi un heliu sigur, cea mai mare parte a energiei din aceste reacții va scăpa din reactor sub forma unui flux de neutroni de înaltă energie, care prezintă pericol pentru oameni și pentru reactor.
„Neutronii reprezintă întotdeauna atât o risipă a energiei pe care o transportă, cât și un risc de iradiere a componentelor echipamentelor. Acest lucru se datorează faptului că nucleele lor atomice (de ex., cazul cuprului) pot capta un neutron și pot deveni radioactive”, spune Grzegorz Łach de la Facultatea de Fizică a Universității din Varșovia.
În plus, unul dintre elementele componente ale combustibilului – tritiul – este el însuși radioactiv, stocurile sunt mici la nivel mondial, iar în prezent nu există nicio idee bună de unde poate fi obținut în cantități mai mari.
