Un tânăr în vârstă de 30 de ani, născut la Coloneşti în judeţul Olt şi adoptat în Italia, îşi caută prin intermediul reţelelor de socializare familia biologică, dar şi familia la care a stat în plasament până în momentul adopţiei.
Tânărul povesteşte pentru comunitatea „The never forgotten Romanian children – Copiii niciodată uitați ai României” că a fost adoptat la vârsta de şase ani şi jumătate.
-articolul continuă după recomandare-
El ar vrea să dea de familia biologică din Coloneşti, dar şi de familia care l-a avut în plasament, în comuna Slătioara.
„SALUTĂRI DIN ITALIA
Cândva, prin vara anului 2001 destinul unui copil de numai 6 anișori și jumătate, s-a schimbat radical, urcând într-un avion către o destinație necunoscută.
Acel copil sunt eu!
Numele meu la naștere a fost NECULCEA FLORIN-DORU și sunt născut la data de 13.12.1994 în comuna COLONESTI, judetul OLT.
Sunt aici în căutarea rădăcinilor mele, părinții și frații mei. Știu că tatăl meu se numea NECULCEA DORIN, iar mama mea se numea atunci SIBICEANU ANA. Stiu că am fost la un orfelinat din Slatina mai apoi dat în plasament la familia GHEORGHE ION din comuna
SLĂTIOARA, jud OLT (Flori, Alina, Doruta și Onel) un an de zile și de aici am fost adoptat de cei mai minunați părinți care mi-au dăruit toată dragostea lor nemārginitā.
De aceea îmi doresc acum să cunosc atât familia biologică cât și familia din SLĂTIOARA la care am stat până a fi adoptat poate ei știu mai multe despre mine.
Cred că nu ar exista pentru mine bucurie mai mare dacă i-aș găsi pe toți mai ales dacă aș mai avea și alți frățiori.
Vă rog pe toți cei care urmăriți această pagină să mă susțineți și să îmi fiți alături în această căutare DISTRIBUIND anunțul meu cât mai mult posibil, poate cineva își amintește și de mine.
Cred că ar fi minunat dacă aș avea trei familii, nu-i așa?
Vă mulțumesc tuturor!”, spune tânărul.
Îşi caută familiile, pe Facebook
Sute de copii adoptaţi din România sunt în comunitatea Facebook comunităţii „The never forgotten Romanian children – Copiii niciodată uitați ai României”, în căutarea familiilor lor biologice. Fiecare așteaptă cu nerăbdare să-și cunoască mama care i-a dat viață, tatăl, frații și surorile, pentru că așa cum spune o dulce vorbă românească, „sângele apă nu se face”.
