Este una dintre cele mai ușor de recunoscut figuri din lumea occidentală, dar experții susțin că majoritatea reprezentărilor cu Iisus sunt, aproape cu certitudine, inexacte. Cercetătorii se bazează pe o serie de dovezi istorice și științifice care ne dezvăluie o imagine mult mai apropiată de realitatea din secolul I, demontând mitul bărbatului cu ten deschis și păr lung.
Istoricii cred că Iisus ar fi arătat ca orice alt membru obișnuit al societății iudeene din secolul I, fără trăsături care să îl deosebească de contemporanii săi. Un argument biblic în acest sens este faptul că Iuda a trebuit să îl indice soldaților în Grădina Ghetsimani, semn că înfățișarea sa nu ieșea cu nimic în evidență, potrivit turismistoric.ro.
Din punct de vedere etnic, Iisus era iudeu din regiunea Palestinei moderne, ceea ce înseamnă că avea părul și barba negre și ondulate, nu castanii și drepte. De asemenea, contrar portretelor medievale, bărbații din acea epocă purtau părul scurt.
„În secolul I, bărbații cu păr lung erau considerați mai degrabă indecenți”, explică Joan Taylor, profesoară de origini creștine la King’s College London.
Reconstrucția facială: Piele măslinie și trăsături robuste
În absența unei descrieri fizice în Biblie, specialiștii au apelat la tehnici forensice. În 2015, artistul medical Richard Neave a reconstruit fața unui bărbat iudeu folosind cranii semite din acea perioadă. Rezultatul a fost un chip cu trăsături robuste, ochi închiși la culoare, ten bronzat și păr scurt, creț.
Această teorie este susținută și de analizele portretelor de tip mumie din Egiptul acelei perioade. Dr. Meredith Warren, lector la Universitatea din Sheffield, subliniază: „Iisus provenea dintr-o familie în care munca fizică era ceva obișnuit, cu siguranță făcea multă mișcare având în vedere cât de mult mergea pe jos”.
Din cauza timpului petrecut în aer liber, este probabil ca Iisus să fi avut riduri premature și pielea arsă de soare.
Fizicul lui Iisus: „Subțire și bine definit, nu masiv”
Deși abdomenul bine lucrat din picturile moderne pare o idealizare artistică, experții cred că acest detaliu ar putea fi parțial corect. Totuși, el nu era un culturist, ci un om cu un corp adaptat efortului fizic zilnic.
„Iisus a mers mult pe jos în timpul misiunii sale, iar meseria sa era de tâmplar sau constructor, deci nu era o persoană sedentară. Îl văd mai degrabă ca pe cineva subțire și bine definit, decât masiv”, a detaliat profesoara Joan Taylor.
Mâncând puțin și parcurgând distanțe uriașe pe jos, Iisus ar fi fost mai degrabă suplu și atletic.
Îmbrăcămintea: Robele lungi erau pentru femei
Imaginea tradițională a lui Iisus într-o robă lungă și albă este, de asemenea, contestată. În Iudeea secolului I, bărbații purtau o tunică scurtă din lână, legată la talie, peste o alta de in. Robele lungi până la glezne erau considerate îmbrăcăminte feminină în acea cultură.
Ca bărbat evreu, Iisus purta probabil un mantou gros din lână (himation) prevăzut cu franjuri împletite la colțuri, numite tzitzit. În ceea ce privește culorile, deși vopselele vii existau, se considera mai masculin portul nuanțelor șterse.
„El însuși s-ar fi îmbrăcat foarte simplu”, a mai explicat prof. Taylor, amintind că Iisus le cerea ucenicilor săi să călătorească doar cu o tunică și o pereche de sandale.
