În centrul orașului Slatina, „Atletul Albanez” nu este doar o simplă prăvălie, ci un simbol al rezilienței și tradiției. Afacerea familiei Memish a traversat decenii de istorie, dar a fost la un pas de dispariție în perioada comunistă. Presiunile autorităților locale au culminat în anul 1985 cu un ordin abuziv de închidere, lăsând familia fără singura sursă de venit.
Lupta pentru supraviețuire la ușa dictatorului
Imer Memish a povestit în publicaţia NewsEdge.ro că, după închiderea forțată a prăvăliei, familia a încercat numeroase căi de mediere, însă fără succes. Disperați, membrii familiei au luat o decizie riscantă: au mers direct la București, pe treptele Comitetului Central, pentru a-l întâlni pe Nicolae Ceaușescu.
„Au plecat la București şi s-au dus pe scări la Comitetul Central. La Ceușescu direct, care nu i-a primit. Și au stat acolo o zi, două, trei, patru, cinci. În fiecare zi au încercat să intre, să intre, să intre! Până la urmă au intrat. Cred că a zis unul «bagă-i mă să scăpăm de ăștia». Și au intrat şi au vorbit”, a povestit Imer Memish, unul dintre continuatorii tradiției familiei.
Decizia de a apela la Ceaușescu a fost motivată de originea acestuia din județul Olt. Se pare că, în adolescență, dictatorul lucrase ca ucenic la un pantofar aflat în imediata vecinătate a afacerii familiei Memish.
Intervenția neașteptată a lui Ceaușescu
Rezultatul a fost suprinzător pentru autoritățile de partid din Olt. Ordinul de redeschidere a venit de la București înainte ca membrii familiei să apuce să se întoarcă acasă. Birocrația locală a început să pună presiune pe familie pentru a relua activitatea imediat, ignorând dificultățile tehnice ale utilajelor de producție.
„Deja de la partid de la Olt, au venit: «Dom’le, trebuie repede să deschideți. Trebuie să deschideți! Până diseară trebuie să deschideți!». Rămăsesem acasă noi, copii și partea feminină a familiei. Au explicat că nu se poate, până pornesc toate motoarele, trebuia trei zile să ajungă la temperatură”, își amintește Imer Memish.
Revoluția din 1989 a oprit plecarea în Turcia
Chiar și după redeschidere, atmosfera apăsătoare din anii ’80 i-a determinat pe membrii familiei să plănuiască plecarea definitivă din România. În 1989, primiseră deja acceptul pentru relocare în Turcia, având toate avizele necesare pentru a munci și a locui acolo. Totuși, respectul față de bunica lor, care a cerut amânarea plecării până în primăvară, a făcut ca familia să rămână în țară în momentul izbucnirii Revoluției.
„Am fi avut toate drepturile, mai puțin dreptul de vot. S-a întâmplat ce s-a întâmplat în decembrie şi au zis, hai să mai așteptăm. Era incertitudinea din ’90. Toată lumea era buimacă. Și n-am mai plecat. Am rămas aici”, a concluzionat Imer Memish. Astăzi, „Atletul Albanez” rămâne un reper culinar și istoric pentru orașul Slatina.












