Durerea cronică nu reprezintă o parte normală a îmbătrânirii. Nu este o afecțiune cu care trebuie să ne obișnuim doar pentru că nicio investigație imagistică nu a identificat o cauză clară. Mai mult, durerea nu se rezolvă aproape niciodată prin injecții repetate cu cortizon, indiferent cât de des sunt acestea oferite. Acestea sunt convingerile ferme pe care dr. Roxana Maria Ciolca le-a adus în România după un deceniu petrecut în spitalele germane, unde a profesat ca medic anestezist și specialist în terapie intensivă. Ea a fost invitata celei mai recente ediţii a Podcastului „Ionuţ Jifcu“.
Dr. Ciolca s-a format în Berlin, lucrând în spitale universitare și clinici private de elită, înainte de a reveni în țară în 2014. Expertiza sa include o supraspecializare în managementul durerii acute și cronice, dobândită prin cursuri urmate la Barcelona, Dubai, Köln, Hanovra și Düsseldorf. Diferența dintre standardele internaționale pe care le-a aplicat și realitatea întâlnită în sistemul medical românesc este una semnificativă.
Cum funcționează durerea cronică
Specialista face o distincție clară între durerea acută și cea cronică. Durerea acută are o cauză directă: o tăietură, o fractură, o leziune care se tratează, iar durerea dispare. Durerea cronică reprezintă un proces complex.
„Stresul modifică transmiterea neuronală”, afirmă dr. Roxana Maria Ciolca. Corpul internalizează presiunea psihologică, iar durerile de spate constituie unul dintre cele mai frecvente rezultate. Stresul profesional, anxietatea și depresia alterează modul în care sistemul nervos transmite semnalele de durere. Creierul este plastic și se adaptează stresului cronic prin multiplicarea receptorilor și amplificarea semnalelor dureroase. O persoană care ignoră un punct dureros cauzat de stres va constata, în timp, că durerea devine mai puternică și mai extinsă, nu din cauza unei leziuni fizice noi, ci pentru că arhitectura neuronală a durerii s-a schimbat.
Capcana injecțiilor cu cortizon
Unul dintre cele mai clare exemple de divergență între practica medicală curentă din România și dovezile științifice este utilizarea rutină a injecțiilor cu corticosteroizi. Acestea oferă o ușurare rapidă, pacienții se simt bine pe moment, iar medicii se simt utili. Însă problema este gravă pe termen lung.
„Eu evit cortizonul pe cât posibil. Dacă un pacient cere o a doua injecție, îl întreb: ai citit efectele secundare? Înțelegi ce se întâmplă în timp? Alegi ușurarea pe termen scurt în detrimentul sănătății pe termen lung?”, explică dr. Roxana Maria Ciolca.
Studiile pe populații mari au demonstrat clar că injecțiile repetate distrug cartilajul articular. Abordarea preferată de dr. Ciolca este terapia multimodală: tratarea durerii prin combinarea medicației, a procedurilor intervenționale, a mișcării și a suportului psihologic. Obiectivul său principal este restabilirea funcționalității, nu doar mascarea senzației dureroase.
Miturile despre repaus și chirurgie
Există câteva convingeri larg răspândite în România care s-au dovedit a fi eronate. Prima este ideea că durerea constituie o consecință a îmbătrânirii. Dr. Ciolca contrazice direct acest mit: vârsta nu reprezintă o sentință.
A doua eroare majoră vizează repausul total la pat în cazul durerilor de spate. Săptămânile sau lunile de imobilitate provoacă atrofie musculară și accelerează deteriorarea articulară. Mișcarea ghidată reprezintă calea corectă.
A treia eroare este credința că chirurgia reprezintă singura soluție pentru durerile severe. „În Germania, evaluam pacienții în funcție de condiția lor fizică, nu de vârstă. Un pacient de 96 de ani cu o inimă sănătoasă este un candidat chirurgical mai bun decât un pacient de 60 de ani cu comorbidități severe”, declară dr. Roxana Maria Ciolca. Pentru majoritatea afecțiunilor musculo-scheletale, tratamentul conservator trebuie să primeze.
Experiența germană și sistemul medical românesc
Pentru dr. Ciolca, sistemul german a însemnat o școală a responsabilității clinice. Acolo a învățat să gestioneze emoțiile sub presiune și să pună pacientul în centrul actului medical. Întoarcerea în România a fost motivată de dorința de a-și regăsi echilibrul personal, deși a întâmpinat obstacole structurale. Ea indică probleme concrete, precum indisponibilitatea unor medicamente esențiale pentru terapia durerii, deși acestea sunt aprobate la nivel european.
Un caz pe care medicul nu îl va uita niciodată este cel al unei paciente care a trăit cinci ani cu dureri severe de șold, după o intervenție chirurgicală eșuată. „Dacă nu mai ai durere, de ce mai ai nevoie de medicație?”, a întrebat dr. Ciolca, după ce pacienta a revenit la control în urma unei noi operații reușite. Pacienta presupunea că va lua medicamente toată viața.
Managementul durerii cronice necesită timp. Timpul necesar pentru ca un pacient să înțeleagă că traumele și stresul pot schimba modul în care corpul său procesează durerea. Medicul cere pacienților onestitate, în special în legătură cu medicația utilizată, subliniind că interacțiunile medicamentoase dintre diversele tratamente antiinflamatoare pot cauza daune renale iremediabile. Abordarea sa pune preț pe funcționalitate, refuzând scurtăturile periculoase în favoarea unei îngrijiri care tratează pacientul ca un întreg.
Podcastul poate fi urmărit aici:
