Călin Georgescu a propus un proiect utopic de construire a unui tunel subacvatic între Marea Neagră și Marea Caspică, considerat de experți imposibil din punct de vedere tehnic și inutil pentru interesele României.
Călin Georgescu, fostul candidat la alegerile prezidențiale din 2024, ieșit pe locul 1 în primul tur la alegerile anulate, a făcut noi declarații fantasmagorice, joi seară, la un interviu susținut la Metropola TV. Georgescu spune că are în plan să construiască un uriaș tunel subacvatic de la Marea Neagră până la Marea Caspică și că acest tunel ar da României graniță la Caspică.
Prin acest așa-zis „proiect”, spune Georgescu, ar închide discuția legată de echipamentele Huawei într-o eventuală dispută SUA-China pe această temă. Este neclar la ce se referă, la ce ar ajuta un astfel de proiect faraonic, și nici cu ce ar ajuta România un astfel de tunel la soluționarea unei eventuale probleme legate de echipamentele chinezești de telecomunicații.
Georgescu a fost întrebat, inițial, cu privire la relația României cu Rusia și cum ar vedea, ca președinte, discuțiile diplomatice ale țării noastre cu regimul de la Kremlin. Georgescu a încercat să evadeze întrebarea inițial, referindu-se la vecinii României, după care a reușit să redirecționeze răspunsul spre alte mari puteri internaționale.
Așa cum o face în mod frecvent, Georgescu a reușit să evite discuția legată de Rusia pentru a nu fi nevoit să-și facă din nou publice simpatiile față de regimul Putin.
Întrebat fiind ce ar face în cazul în care o dispută SUA-China pe tema echipamentelor Huawei ar provoca România să ia o decizie dacă să meargă pe mâna aliatului tradițional, SUA, și să renunțe la aceste echipamente, sau dacă ar prefera să meargă cu China și să le păstreze. Georgescu a răspuns că ar veni cu un alt proiect – „un culoar Marea Neagră – Caspică, mă duc în China și îi atrag la Mediterană”. Georgescu spune că această replică i-ar convinge pe americani (nu știm clar în legătură cu ce i-ar convinge), pentru că „s-a terminat cu Huawei”, că este „prea mic față de ce propun eu”.
Redăm integral acest dialog halucinant între Georgescu și Robert Turcescu:
Turcescu: Ați vorbit de relația cu Statele Unite ale Americii, cu Uniunea Europeană… cum vedeți relația cu Rusia?
Georgescu: Eu vă spun așa, în primul rând cu vecinii trebuie să te ai impecabil și cu atitudine, tu ești primul. Iar cu țările mari, care înseamnă Rusia, China, America, India, Brazilia, trebuie să te ai perfect.
Turcescu: Dacă la un moment dat interesul Americii va fi divergent de cel al Chinei. Vă dau un exemplu – Huawei – vă sună cunoscut scandalul, da? Noi ce vom face? Americanii vor spune nu luați echipamente de la Huawei că-s chinezești, chinezii vor spune luați-le că sunt extraordinare.
Georgescu: Eu vin cu un alt proiect, mai mare și spun – dom’le, uite care-i treaba – România este graniță nu doar la Marea Neagră, e și graniță la Caspică. Fac un culoar Marea Neagră – Caspică, mă duc în China și îi atrag la Mediterană. Și asta o fac eu. S-a terminat cu Huawei, că este prea mic față de ce propun eu.
Turcescu: Și americanii ce-or să spună?
Georgescu: Păi ăla e de partea mea, pentru că e super interesat ca să facă asta, e super interesat pentru că cea mai mare problemă a Americii știți care e în lumea asta? Cea mai mare. Vă spun eu, China. E cea mai mare, dacă nu au o relație foarte bună cu China, e jale. În ultimii 10-15 ani, China a fost ce care le-a luat maul la toți și a cumpărat cea mai mare parte din tot ce înseamnă aur în lume pentru că știa ce se va întâmpla. Cu dolarul s-a produs o dedolarizare uriașă pentru că aproape 50%, nu, peste 50%, nu sub 50%, nu se mai face comerț astăzi în dolari, deci e o situație foarte gravă.
Ce ar implica construcția unui astfel de canal fantasmagoric
Dincolo de întrebări precum „Ce nevoie ar avea România de un astfel de canal” sau „Cum ar ajuta comerțul un astfel de proiect?/Ce fel de comerț?/De ce ar avea nevoie SUA de așa ceva de la România?”, problema se pune cum s-ar putea construi fizic un astfel de tunel sau canal.
Pe lângă faptul că nu ar avea nicio utilitate funcțională clară, un astfel de proiect faraonic ar costa miliarde de dolari și ar necesita o alterare fizică dramatică a geografiei însăși. Un astfel de tunel ar trebui să străbată întreaga Mare Neagră de la un capăt la celălalt – însă marea problemă vine atunci când ar ajunge la celălalt mal – un astfel de canal ar trebui să străbată încă două țări până ar ajunge la Marea Caspică, Georgia și Azerbaidjan.
Citeşte şi: Maria Porumboiu, româncă din Vâlcea, ucisă în Italia (VIDEO)
Este neclar care ar fi rolul acestor țări în planul lui Călin Georgescu, având în vedere că el nu l-a menționat și nici nu a fost întrebat cu privire la el. Crede Călin Georgescu că România ar primi dreptul de a realiza astfel de lucrări masive pe teritoriul georgian și azer? Ar fi lucrările făcute în comun cu cele două guverne? În plus, cum s-ar desfășura întreaga operațiune? Ar fi acest așa-zis canal complet subacvatic și subteran? Geografia Caucazului ar face imposibilă o astfel de idee, ceea ce ar însemna că el ar trebui să treacă prin munți, să fie construit pe o lungime uriașă prin Munții Caucaz, un lanț muntos cu o lungime de 1.100 de kilometri și cu vârfuri de până la aproximativ 5.600 de metri.
În plus, ce s-ar întâmpla cu localitățile sau orașele care s-ar afla în calea acestui fantasmagoric canal/tunel? La o privire mai atentă, vedem că în direcția Constanța-Baku s-ar afla inclusiv capitala georgiană Tbilisi.
Să presupunem, totuși, prin absurd, că toate aceste dificultăți insurmontabile ar fi cumva depășite – ce s-ar întâmpla la capătul tunelului de la Marea Caspică? Ar pune România steagul acolo și l-ar declara teritoriu național? Cine ar avea voie să străbată acest masiv tunel și la ce l-ar folosi? Țările cu ieșire la Marea Caspică, care e important de menționat că nu e o mare în adevăratul sens al cuvântului – adică nu e conectată la oceanul planetar, ci este un lac, de fapt – sunt toate din sferele Rusiei sau Chinei – Kazahstan, Uzbekistan, Turkmenistan, Iran, Azerbaidjan și Rusia însăși.
În afară de o invadare de către România a Georgiei și Azerbaidjanului, o astfel de idee este cel puțin imposibil de pus în aplicare.
Construcția unui astfel de canal sau tunel ar implica și niște costuri absolut uriașe – de resurse și de timp – care ar fi greu de cuantificat. Așa cum spuneam anterior, e foarte dificil să ne dăm seama la ce ne-ar ajuta mai exact un astfel de tunel și de ce am irosi atâtea resurse să-l construim, dar dacă chiar s-ar începe o astfel de construcție, ea ar dura, probabil, zeci de ani, o perioadă cu mult mai mare decât durata unui mandat sau chiar a două mandate prezidențiale.
Prin comparație, Eurotunelul – tunelul de sub Canalul Mânecii care leagă Regatul Unit de Franța și de Europa continentală – a fost construit pe parcursul a șase ani, din 1988 până în 1994, iar la acel moment a fost considerat cel mai scump proiect de inginerie din istorie, estimat fiind la 5,5 miliarde de lire sterline. Costul final a depășit cu mult estimarea – 9 miliarde de lire sterline (echivalentul a 22,6 miliarde în 2023). Eurotunelul are, însă, doar puțin peste 50 de kilometri și a fost construit printr-un parteneriat strâns între guvernele de la Londra și Paris.
La apogeul operațiunilor de construcție, Eurotunelul consuma zilnic în jur de trei milioane de lire sterline pe zi și a angajat în jur de 15.000 de oameni pe zi. În plus, finanțarea lui s-a făcut cu ajutorul unor importante investiții private și a avut o depășire a bugetului de 80%. Toate acestea doar pentru un tunel de 50 de kilometri realizat între două țări cu relații excelente și cu planuri de construire a unui astfel de tunel care datau încă de la începutul secolului al XIX-lea.
De la inaugurarea Eurotunelului în 1994, doar două proiecte relativ similare au mai fost realizate – tunelul Seikan în Japonia, lung de aproximativ 54 de kilometri, construit pe parcursul a 20 de ani, și tunelul de bază Gotthard care leagă Elveția de Italia pe o lungime de 57 de kilometri. Acesta din urmă a fost construit din 1999 până în 2016, în aproape 17 ani.
Așa-zisul canal „pontic-caspic” propus de Călin Georgescu, ar avea o lungime de peste 2.000 de kilometri, poate chiar de peste 2.500. Ar trebui construit de la Constanța și ar tăia, practic, în două Marea Neagră după care ar ieși pe uscat, în Georgia, ar străbate întreaga țară, după care ar trece prin Azerbaidjan și s-ar opri, probabil, la portul Baku.
URSS și Rusia au avut planuri de legare a Mării Caspice de Marea Neagră
Un proiect pentru crearea unui canal care să lege Marea Neagră de Marea Caspică sau Marea Mediterană de Marea Caspică s-a aflat și în planul mai multor regimuri din Rusia de-a lungul ultimului secol.
Așa-zisul Canal Eurasia ar fi urmat să aibă 700 de kilometri lungime, ceea ce l-ar fi făcut al doilea cel mai mare canal din lume și ar fi avut ca scop legarea Bosforului de mai multe țări din Asia prin zona depresiunii Kuma-Manici.
Proiectul este de origine sovietică, fiind propus prima oară în timpul lui Iosif Stalin, în 1932. Deși regimul sovietic al lui Stalin a construit o parte a ceea ce ar fi trebuit să devină acest Canal Eurasia, declanșarea invaziei germane din 1941 a blocat continuarea operațiunilor.
După război, operațiunile de construcție au fost anulate, iar regimul sovietic a trecut la construirea canalului Volga-Don.
Interesul față de acest proiect a fost reafirmat de actualul regim de la Kremlin. În 2007, dictatorul Vladimir Putin propunea construcția unui astfel de canal, ea urmând să coste în jur de 15 miliarde de dolari. Ideea i-a venit, lui Georgescu, probabil, de la dictatorul rus.
Rămâne la fel de neclar, însă, ce interes ar avea Statele Unite din construcția unui canal care le-ar spori puterea economică celor mai mari rivali ai săi – Rusia și China. Poate fi, însă, o explicație pentru ceea ce propune Călin Georgescu – un proiect care să aducă beneficii Rusiei.
sursa: Antena3 CNN