Cazul Florin Barbu. De ce nu trebuie să ne ducem după fenta alungării de la proteste a lui Simion și Șoșoacă.
Eu, unul, am privit cu mult scepticism la scenele în care George Simion și Diana Șoșoacă erau alungați de protestatarii nervoși. Și n-am împărtășit entuziasmul de după eșecul marelui miting din Piața Constituției, în care a ajuns, în cele din urmă, un singur tractor.
La prima vedere, toate aceste gesturi ar arăta o distanțare clară, viguroasă, a protestatarilor de extrema dreaptă care a încercată să se suie pe valul nemulțumirilor. Și și-a primit dreapta răsplată.
Așa să fie?
Desigur, cei din stradă nu sunt naivi și, instinctiv, simt și știu că alăturarea de personaje dubioase precum Simion și Șoșoacă mai mult ar dăuna intereselor lor imediate decât să le sprijine.
Privind însă către fondul mișcării de protest, lucrurile se schimbă.
Fără a intra în detalii, este vorba despre mai multe subvenții, mai mult protecționism, mai puțină piață liberă. În plus, cererile sunt impregnate de un sentiment anti-Ucraina.
Blocarea punctelor de trecere a frontierei cu Ucraina și a Portului Constanța, principalele porți de intrare și ieșire pentru produsele de export ucrainene reprezintă un pas elocvent în agenda protestelor.
Citește și: Unde a făcut armata premierul Ciolacu. Trecut în rezervă cu gradul de caporal
Da, Simion și Șoșoacă au fost luați în șuturi, dar fondul protestelor rămâne cât se poate de auriu.
Și iată-l intrând în scenă pe ministrul Agriculturii, Florin Barbu. Într-o întâlnire cu agricultorii din Mureș, acesta a promis că va cere demisia comisarului european pentru Agricultură, Janusz Wojciechowski.
Motivul? Comisarul polonez ( promovat de fostul guvern conservator de la Varșovia ) nu a premis mai multor state derogări de la normele de mediu – măsuri obligatorii pentru a putea primi subvenții, cum ar fi rotația culturilor sau lăsarea în stare naturală a 4% din suprafața fermelor.
Este total neuzual ca un ministru dintr-un stat membru să ceară demisia unui comisar. Însuși șeful PSD, Marcel Ciolacu, s-a arătat surăprins și deranjat de acest demers, declarând că s-a consultat cu ministra Afacerilor Externe, Luminița Odobescu și a aflat că România nu cere demisia comisarului.
Dar Florin Barbu poate avea motivele lui, dincolo de nervozitatea agricultorilor.
Politic vorbind, el se află în dificultate, din două motive.
Primul este legat chiar de protestele agricultorilor, la care a răspuns târziu și inadecvat, atunci când l-au lăsat nervii și i-a făcut pe unii dintre aceștia ”instigatori”.
Al doilea este scandalul stufului din Delta Dunării transformat în pășune, ceea ce califică acele suăprafețe la primirea de bani europeni.
O lege în acest sens a fost promovată chiar de Florin Barbu, pe vremea când era președinte al Comisiei pentru Agricultură din Camera Deputaților. Printre beneficiarii subvențiilor s-ar afla fiul baronului PSD Paul Stănescu, iar Comisia Europeană a început verificările în acest caz.
O inițiativă a USR de abrogare a legii tocmai a primit aviz favorabil în comisia de specialitate a Senatului. Iar ministrul Barbu, promotor al actului normativ care transforma stuful în pășuni, a trimis Corpul de Control al Ministerului să ancheteze cazul.
Dar cele două vulnerabilități ale ministrului Barbu ar putea păli în fața îndrăznelii acestuia de a se lua de gât cu ditamai comisaul UE pentru Agricultură. Cum să mai demiți acum un ministru care, iată, are în sfârșit curajul de a-i înfrunta pe eurocrați?
Dincolo de toate motivațiile de ordin tehnic, atacul ministrului Florin Barbu la adresa comisarului pentru Agricultură inaugurează un mod de operare pentru politicienii români, cu scopul de a-și consolida pozițiile în plan intern.
Este încă un element care vine să „normalizeze” discursul și comportamentul AUR și să contribuie la situarea în mainstream a acestui partid considerat de extremă dreaptă.
Politicienii principalelor partide se jură acum că nu vor face alianță cu AUR și motivează aceasta prin incompatibilitățile doctrinare și de comportament. Dar un AUR ajuns – foarte probabil – a doua forță politică a României va deveni o atracție irezistibilă pentru marile partide.
Citește și: Biroul șefei de Resurse Umane din Ministerul de Externe a fost sigilat
Cum? Prin presiunea publică și tentația politicienilor către populism – ilustrată și de atitudinea ministrului Barbu. Zone importante din partidele mari ale României, PSD și PNL, sunt mai mult sau mai puțin favorabile AUR. Gândesc, în reralitate, asemănător.
Pentru ei, apartenența României la clubul occidental ține de oportunități, mai curând decât de valori. Și mulți politicieni din partidele actualei coaliții sunt invidioși pe succesul oamenilor lui Simion.
Puțin probabil ca partidul lui Simion să fie cooptat, în prima fază, într-o coaliție guvernamentală. Dar mai târziu, pe un fond de tulburări sociale și de creștere a dezinformării din partea Rusiei, o asemenea mișcare devine posibilă sau chiar probabilă.
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
