În episodul de astăzi am vorbit despre faptul că probabil aceasta este ziua în care am conştientizat izolarea.
Când mi-a adus tata nişte produse alimentare şi mi le-a lăsat în poartă, m-am simţit ca la închisoare. „O închisoare” cu o curte generoasă, cu conexiune la cablu tv, o incintă din care n-aş fi ieşit nici în mod normal, dar din care, acum că nu mai am voie, vreau să plec.
Până pe 26 iunie, la ora 00.00, mai e însă destul timp.
Am noroc că mă ţin ocupat. Muncesc, fac ştiri, iar de dimineaţă am intrat şi în direct cu o corespondenţă pentru Realitatea PLUS. Apropo de munca mea, acum citesc cu alţi ochi comentariile de pe Facebook ale celor care nu cred că există virusul. Îmi vine să le răspund acid şi brutal, dar încă mă abţin, dar mai am multe zile de izolare.
Vizionaţi aici:












