Județul Olt ascunde detalii surprinzătoare despre originile unor comunități întregi. Populațiile cunoscute astăzi sub denumirea de sârbi sunt la origini comunități de bulgari. Acești oameni au ajuns pe teritoriul românesc din cauza asupririi otomane din secolele trecute. Informațiile prețioase sunt scoase la lumină și documentate riguros în monografia comunei Brebeni. Cartea se numește „Comuna Brebeni, județul Olt, vatră de străveche locuire” și este scrisă de profesorul Radian Vasile. Autorul a studiat numeroase documente istorice și lucrări de specialitate pentru a reconstitui traseul dureros al acestor refugiați balcanici.
Exodul masiv a început cu secole în urmă. Profesorul Radian Vasile arată în cartea sa că unii dintre refugiați au fost aduși inițial de voievodul Constantin Brâncoveanu pe moșiile sale din județul Olt.
Situația a devenit critică spre sfârșitul secolului al XVIII-lea. Lucrarea detaliază modul în care apariția statului independent condus de Osman Pazvantoglu (cunoscut în tradiţia populară drept „Pazvante Chioru’”) la Vidin a transformat viața bulgarilor de la Sud de Dunăre într-un coșmar.
Descoperirile din monografia comunei Brebeni
Noi taxe absurde au apărut peste noapte pentru populația creștină. Birurile uriașe impuse de acest lider otoman au ruinat complet satele. Oamenii trebuiau să plătească inclusiv tribut „în sânge”. Acest tribut crud presupunea predarea propriilor copii către armata otomană. Satele erau incendiate constant de mercenarii cunoscuți sub numele de pasvangii sau cârjalii. Pământurile agricole au rămas rapid părăsite, părăsite de frica autorităților locale.
Monografia comunei Brebeni citează documente istorice care descriu clar acel dezastru umanitar fără precedent.
„Rumelia s-a transformat în pustiu”, se precizează într-un raport secret primit de sultanul Selim al treilea în anul 1802.
Același document oficial otoman adaugă o altă descriere dramatică a situației disperate. Autorul cărții notează suferința oamenilor care fugeau din calea abuzurilor.
„Își pun copiii și soțiile în căruțe și se pierd în alte regiuni”, se arată în textul trimis sultanului și preluat în paginile cărții.
Întoarcerea era imposibilă pentru acești refugiați. Lucrarea explică un motiv clar pentru care reîntoarcerea însemna moartea sigură.
„Dacă cineva se întoarce în sat, aici este așteptat de cetele înarmate”, se arată în același raport secret către sultanul Selim al treilea, fragment integrat în cercetarea localității Brebeni.
Trecerea granițelor și adoptarea unei identități false
Imperiul Otoman a reacționat dur la aceste plecări masive ale forței de muncă. Profesorul Radian Vasile explică în cartea sa că turcii au trimis domnitorilor din Țara Românească interdicția clară de a mai primi migranți bulgari.
Refugiații au găsit o soluție ingenioasă pentru a supraviețui acestor restricții dure. Ei au ales o rută ocolitoare considerată sigură prin teritoriul Serbiei. Bulgarii au trecut granița în Țara Românească sub numele fals de sârbi pentru a nu fi recunoscuți.
Tratatele vremii obligau partea română să îi repatrieze obligatoriu pe etnicii bulgari. Acest lucru nu s-a întâmplat absolut deloc în realitate. Statul român a acceptat tacit situația noilor veniți și i-a protejat. Migranții au declarat oficial o altă etnie pentru a scăpa definitiv de deportare.
Pământurile extrem de roditoare din Câmpia Română și Lunca Oltului i-au convins să înființeze noi așezări prospere. Cartea aduce în prim-plan explicațiile experților despre această confuzie intenționată a termenilor etnici.
„În regiunea cîmpiei muntene harta înregistrează o sumă de sate cu adaosul de sîrbi. Prin sîrbi s-a înțeles la noi nu numai sîrbii propriu-ziși, dar și bulgarii. Sîrbul era în genere slavul de sud. Și aceasta nu numai în vorbirea poporului care știe de sîrbul cu zarzavat și de sîrbărie, dar și în acte oficiale”, a explicat istoricul Constantin C. Giurescu într-o lucrare din anul 1954.
Comunitatea a continuat mult timp să folosească denumirea de sârbi exclusiv de teama repatrierii forțate. Lucrarea monografică menționează că satele situate la sud de Dunăre deveniseră complet pustii din cauza plecărilor. Migrația a atins punctul maxim de intensitate între anii 1802 și 1829.
Refuzul repatrierii și protecția oferită de codrii Olteniei
Războiul ruso-turc din anul 1828 a generat un nou val uriaș de refugiați disperați. Cartea despre istoria comunei Brebeni arată că mulți oameni din zona Kozlodui au fugit inițial la Gighera în județul Dolj. Ulterior toți aceștia s-au mutat la Brebeni, în județul Olt. Acolo locuiau deja mulți alți consăteni stabiliți în vremuri mult mai vechi.
Autoritățile otomane au încercat să îi recupereze prin presiuni diplomatice majore în aprilie 1831. Pașa de la Nikopol a cerut oficial generalului Pavel Kiseleff să permită imediat întoarcerea refugiaților stabiliți în județele Romanați și Olt.
Monografia detaliază modul în care oficialii români au mers direct în sate pentru a verifica dorința oamenilor. Oamenii au refuzat categoric să revină sub dominația otomană. Rapoartele autorităților locale consemnează exact reacția fermă a refugiaților obosiți de război.
„Nici unul n-au voit a să întoarce la urma lor de peste Dunăre”, a transmis ispravnicul de Olt de la acea vreme.
Marea Vornicie a organizat o nouă cercetare administrativă oficială în luna mai a anului 1831. Monografia comunei Brebeni păstrează răspunsul emoționant transmis de comunitatea din Olt către autorități.
„Cele 22 de familii de băjenari așezați la Brebeni lîngă Slatina și în plasa Călmățui au arătat în scris că nu voesc a să întoarce peste Dunăre, ci mai vîrtos să roagă cu umilință a fi primiți în pămîntul țării, unde s-au sălășuit”, conform rapoartelor oficiale citate în monografie.
Peste doar doi ani situația s-a complicat din nou pentru o parte dintre locuitori. În anul 1833 mai multe familii au cerut permisiunea să plece din satul care le oferise adăpost. Visteria țării a decis să permită plecarea doar pentru persoanele recunoscute cu adevărat ca băjenari refugiați în timpul războiului. Zona geografică le oferea de altfel o siguranță sporită celor care au decis să rămână. Monografia preia notațiile unui preot paroh al Bisericii din Brebeni Români dintr-un document bisericesc vechi din anul 1933.
„Odinioară existau păduri mari, fapt care a făcut pe locuitorii de origine bulgară fugăriți de Turci pe timpul lui Pazvantoglu să își găsească aici adăpost mai sigur”, a menționat preotul în arhiva parohiei, conform documentelor din carte.
Interesul academic și asimilarea lentă a limbii
Savantul german Gustav Weigand a analizat aceste comunități uimitoare la sfârșitul secolului al XIX-lea. Profesorul Radian Vasile notează în cartea sa că celebrul lingvist a vizitat zona în anul 1899. El a descoperit numeroase așezări rurale populate preponderent cu etnici bulgari.
Comunitatea unită din Coteana depășea 2.000 de locuitori bulgari la acea vreme. Satul Brebeni Sârbi număra aproximativ 1.000 de locuitori formați aproape exclusiv din etnici bulgari.
Weigand a descoperit detalii surprinzătoare despre spiritul de revoltă al acestor oameni muncitori. O mare parte dintre țăranii uciși tragic în gara Slatina în timpul răscoalei din anul 1899 proveneau exact din aceste sate.
Monografia consemnează că savantul german a documentat riguros proporțiile demografice din întreaga zonă. El a stabilit originea bulgară completă pentru locuitorii din localitatea Piatra. Localitatea Frăsinet care aparținea comunei Cezieni era populată în proporție de o treime cu etnici bulgari.
Interesul cercetătorilor pentru aceste așezări deosebite a depășit granițele timpului. Profesorul Radian Vasile amintește în lucrarea sa vizita lingviștilor Maxim Mladenov și Stojko Stojkov din data de 25 octombrie 1968. Echipa academică bulgară a venit special pentru a studia îndeaproape graiul localnicilor din Brebeni Sârbi. Localnicii în vârstă au povestit atunci istoria nescrisă a satului lor natal.
Lipsa de educaţie în limba maternă a dus la asimiliare
Statul român nu a oferit niciodată acestor comunități educație oficială în limba maternă. Liturghia bisericească se oficia de asemenea exclusiv în limba română. Cartea profesorului Radian Vasile subliniază că acest fapt istoric a declanșat un proces lent dar sigur de asimilare culturală. Limba bulgară a supraviețuit totuși miraculos în familiile tradiționale din Brebeni Sârbi zeci de ani.
Monografia citează un raport școlar redactat de învățătorul Sellu Theodor la data de 22 aprilie 1950. Documentul oficial arată probleme mari la învățătură pentru elevii din ciclul primar din cauza folosirii exclusive a limbii bulgare în mediul familial.
Interesul academic viu pentru această insulă lingvistică rară a continuat până în zilele noastre.
În lucrare sunt prezentate informații despre vizita cercetătorului Thede Kahl de la Universitatea Jena în anul 2022. Profesorul Dumitru Tinu din Coteana a descris detaliat această vizită memorabilă pentru comunitate.
„În această vară, ne-a vizitat un alt filolog străin, care a fost interesat de populația bulgară din satele oltenești. Este vorba de Prof. Dr. Thede KAHL, profesor la Universitatea Jena, Germania și la Austrian Academy of Sciences, personalitate a istoriografiei europene. S-a arătat extrem de interesat de limba bulgară veche, care s-a vorbit, în satele din județul Olt”, a notat profesorul Dumitru Tinu într-un text citat generos în monografia comunei Brebeni.
Expertul german a avut parte de o surpriză uriașă în timpul documentării sale academice pe teren.
„La Brebeni Sârbi, a fost încântat, vorbind cu primarul Marian Ivan, în limba bulgară, acesta fiind bun vorbitor, și a aflat că încă mai există, în sat, cel puțin 20-30 de vorbitori de limbă bulgară”, a adăugat profesorul Dumitru Tinu, conform pasajelor extrase din lucrarea semnată de profesorul Radian Vasile.
