Un izvor vechi de secole, aflat în comuna Brebeni a rezistat inundațiilor, cooperativizării și unei încercări de vânzare către un om de afaceri. Povestea locului este consemnată în monografia „Comuna Brebeni, jud Olt – vatră de străveche locuire”, scrisă de profesorul Radian Vasile.
Potrivit monografiei, povestea izvorului începe cu mult timp în urmă, odată cu un boier bogat care deținea toate pământurile din jurul satului.
„Boierul era un om bogat și bun, care a ajutat pe oamenii de aici ca să-și facă bordeie pe această vale”, se arată în monografia comunei Brebeni.
Într-una din zile, boierul și soția lui au plecat să viziteze moșia.
„A vrut să suie dealul cu trăsura, cu patru cai. La mijlocul dealului, boierului i s-a făcut rău. Au întors trăsura și au coborât la vale, la acest izvor, ca să-i dea boierului să bea apă, în speranța că își va reveni. Boierul nu a putut să bea apă și a murit”, se mai arată în monografie, citând povestirea lui Mladin Marin, sătean de 92 de ani din Brebeni.
Prima cișmea, ridicată în memoria boierului
După moartea soțului ei, cucoana a captat apa izvorului și a construit o cișmea.
„După ce a făcut-o, a sfințit-o și în semn de respect, a pus două cruci mari de lemn”, precizează sursa citată în monografie.
Construcția a rezistat mult timp. După cel de-al Doilea Război Mondial, în perioada cooperativizării, apa izvorului a alimentat grajduri construite în apropiere. Prin anul 1967, autoritățile au ordonat amenajarea unor terase pentru plantații de viță de vie.
„Oamenii au executat întocmai și, fără să-și dea seama, au terasat și terenul de deasupra cișmelei. Terasele se făceau la 80 de centimetri adâncime”, se arată în document.
Ploile din 1970, aproape au îngropat izvorul
Consecințele acelor terasări nechibzuite au apărut trei ani mai târziu. „În anul 1970, au venit ploi multe. Pământul s-a saturat cu apă, a luat-o la vale și a venit peste cișmea, pe care a acoperit-o”, potrivit monografiei. Lucrătorii de la fostul CAP au săpat până la cișmea și au mutat conducta mai jos, unde au instalat un robinet și jgheaburi pentru adăpat animalele, dar nu au mai construit o structură de protecție deasupra izvorului.
Sătenii, împotriva vânzării izvorului către un „om cu bani”
Cel mai tensionat episod din istoria recentă a izvorului a avut loc după alegerile din 2008.
„Cei de la primărie s-au gândit să vândă această cișmea, cu tot terenul aferent, unui cetățean cu bani”, se arată în monografie.
Prețul fusese deja stabilit și aprobat în consiliul local, iar apa urma să fie valorificată ca apă îmbuteliată.
Locuitorii din zonă s-au opus ferm măsurii.
„Cișmeaua nu era a primăriei, ținând cont că de aici se alimentau 400 de familii. Noi, cei din «cartierul» Linia Mare, din care face parte cișmeaua, ne-am opus, am contestat măsura primăriei. Am contestat și la prefectură, semnând contestația 400 de persoane. Și așa am obținut izvorul, care de secole nu a fost luat de cineva”, povestește Mladin Marin, citat în monografia comunei.
Ctitori – Cine a plătit reconstrucția cișmelei
După ce au recuperat dreptul asupra izvorului, sătenii au decis să construiască o structură nouă în jurul lui.
„Pentru a face un lucru bun, am hotărât să-i facem «o casă»”, se arată în document.
Lucrarea a fost finalizată în 2008, iar pe zidul incintei a fost fixată o placă de marmură.
„Din respect pentru mila lui Dumnezeu, această cișmea s-a reconstruit în anul 2008 la inițiativa unui grup restrâns prezent zi de zi în acest cartier cu ajutorul sponsorului Mitrache Dorin, Proiect Marinciu Ilie, în folosința tuturor trecătorilor și a locuitorilor comunei Brebeni”, scrie pe placa amintită în monografie.
O nouă renovare, în 2020
Deasupra plăcii de marmură din 2008 a fost adăugată o inscripție mai recentă: „Renovată 2020, Familia Cârstea”.
Monografia notează că spațiul din jurul izvorului a trecut prin transformări succesive de-a lungul timpului: alt sistem de drenaj, jgheaburi noi, platformă cimentată, acoperiș și iluminat.
„La Cișmele”, zona cu cele mai multe izvoare din comună
În partea de vest a văii Dârjovului, la baza dealului, se găsesc mai multe izvoare naturale, într-o zonă cunoscută local sub numele de „La Cișmele”. Unul dintre ele se află la capătul unei ulițe asfaltate, cu pod peste apa Dârjovului, și este îngrijit constant de localnici.
Monografia amintește că, în trecut, locul era permanent umed, iar apa ieșită din pământ forma o mică baltă, unde vitele își potoleau setea.
Acolo creștea o plantă specifică zonelor umede, „tipirigul”, cu tulpina goală, folosită de copiii din sat pentru împletituri și bice.
