În primul rând, Recep Tayyip Erdogan a câștigat o cursă inegală, în care adversarul său a pornit de pe o poziție de netă inferioritate. Cu mii de activiști și jurnaliști aruncați în închisori, cu un adevărat boicot mediatic din partea unei prese controlate, cu rețele sociale blocate sau atent supravegheate.
Nu știm exact dacă numărul de voturi comunicat reprezintă cu adevărat realitatea din urne, în condițiile în care Erdogan stăpânește cu mână de fier administrația, justiția și comisia electorală. Dar aceste lucruri contează acum puțin spre deloc, câtă vreme rămânerea lui Erdogan la putere este acceptată de democrații și salutată de liderii autoritari din întreaga lume.
În discursul său victorios, liderul de la Ankara a vorbit despre „un festival al democrației”. Nu a fost decât o butaforie. Și toată lumea o știe dar se face că nu vede. O știu și democrațiile, dar dintr-o mie de motive sunt obligate să lucreze cu Turcia așa cum este ea.
Concluzia amară a acestor alegeri este că regimurile autoritare sunt aici ca să rămână.
Nu există un exemplu prin care un astfel de regim să fi fost răsturnat prin vot.
De la Budapesta la Moscova și Belgrad, de la Ankara și Baku până în inima Asiei Centrale, aceste regimuri se legitimează prin alegeri despre care pretind că sunt libere, dar care nu lasă oponenților nicio șansă, în condițiile în care totul se află în mâna puterii: presă, justiție, mediu de afaceri, administrație, structuri de forță.
Ca și celelalte regimuri de autoritate, și cel al lui Erdogan se bazează pe un amestec de teroare și seducție. Da, Erdogan și-a aruncat în închisori jurnaliști și activiști ai opoziției, a epurat armata, poliția și justiția de orice elemente independente.
A preluat în forță instituții media – pe unele le-a pus în slujba sa după ce le-a golit de jurnaliști independenți și i-a înlocuit cu conțopiști obedienți, pe altele le-a închis. A constituit o clientelă de afaceri pe care a îngrășat-o cu contracte publice umflate.
Citește și: VIDEO Dana Budeanu și vecinii au blocat ilegal strada publică pe care locuiesc
În același timp, le-a oferit turcilor iluzia grandorii. A comandat lucrări publice megalomanice, s-a implicat puternic în Siria și Libia , a șantajat Europa cu robinetul migranților, a provocat Grecia în Marea Egee. Dar mai presus de toate, a lăsat impresia că este pe cale de a reconstrui gloria apusă a Imperiului Otoman.
În primul deceniu de putere al AKP, Turcia a cunoscut o dezvoltare impresionantă – dar astfel de salturi s-au mai văzut în istoria republicii, înainte de a fi urmate de crize și căderi la fel de spectaculoase.
Acel „deceniu de aur”, de la marea criză de la finele anilor 1990 și până la criza financiară de la finele anilor 2000, a scos din sărăcie regiuni întregi și a dezvoltat o clasă de mijloc mai religioasă și conservatoare, o Turcie profundă în opoziție cu sofisticata elită kemalistă, pro-occidentală. Paradoxal, poate, Turcia s-a orientalizat pe măsură ce s-a dezvoltat.
Este adevărat, ultimii ani au fost marcați de o criză economică și socială profundă, de o inflație galopantă și creșterea inegalităților, până într-acolo încât, pentru o mare parte dintre turci, procurarea mâncării și plata chiriei a devenit o provocare zilnică.
Toate acestea s-au întâmplat pe măsură ce Erdogan a acumulat tot mai multă putere și și-a exercitat controlul direct asupra economiei și sistemului bancar prin intermediul propriei familii.
Dar o mare parte dintre turci continuă să vadă în Erdogan soluția și nu problema.
Nu le-au schimbat opinia nici criza economică, nici inflația, nici incapacitatea statului de a interveni eficient după seismul din 6 februarie, nici nivelul colosal de corupție dezvăluit de prăbușirea clădirilor noi în timpul cutremurului.
În același timp, o altă parte a societății este redusă la tăcere și terorizată.
Într-o Românie străbătută tot mai des de tentația autoritarismului naționalist, alegerile din Turcia trebuie să fie o lecție amară. Aceste regimuri își amenajează terenul astfel încât orice alternativă să devină imposibilă.
Se iluzionează amarnic cine crede că o guvernare moșită la restaurantul libanez, cu extremiștii din AUR și aripa naționalistă a PSD, va fi repede măturată după ce-și va fi dovedit incompetența și inadecvarea. Iar iluzia va fi plătită cu cimitire întregi de destine frânte.
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
