Unele imagini rămân peste ani. Se lipesc de memoria tribunei, se insinuează în cultura urbană a stadioanelor și reușesc să traverseze generații. Le păstrăm vii, pentru că ele spun poveștile fotbalului așa cum nu o poate face niciun clasament.
Iar printre cele mai puternice imagini din folclorul fotbalului românesc rămâne aceea a leului care stătea mândru și calm pe vechiul Oblemenco, în mijlocul miilor de fani olteni… și în fața camerelor TV.
Atmosfera din Bănie la începutul anilor 2000
Deși atmosfera de atunci din Bănie era de sărbătoare, vremurile erau altfel, rememorează superliga.ro. Amintirea Craiovei Maxima încă pulsa peste tot: titlul din ’91 se mai cânta pe străzi, Cupa din ’93 era proaspătă în memorie, dar bucuria de pe stadion avea un alt gust la începutul anilor 2000. Era o perioadă de schimbare, cu emoții și cu un viitor imprevizibil.
Pe banca tehnică își făcea debutul o figură iubită în Bănie. Un fundaș care ridicase tribunele în picioare cu golurile lui, deși nu asta era neapărat jobul lui. Un oltean 100%, un leu adevărat – ca și cel de pe emblemă: Emil Săndoi. Era la primul lui sezon ca antrenor și contextul nu era tocmai blând.
Un sezon de foc și salvarea matematică
Prima ligă urma să se restrângă de la 18 la 16 echipe, iar patru formații aveau să retrogradeze direct. Craiova era pe la mijlocul clasamentului, dar asta nu însemna liniște. Era un sezon strâns, haotic, iar între locul 15 și locul 10 erau doar trei puncte diferență.
Așa s-a ajuns ca, în penultima etapă, Craiova să joace un meci cu miză uriașă, chiar pe gazonul încărcat de povești al vechiului Oblemenco.
-
Adversarul: FC Brașov
-
Rezultatul: 1–0 (Gol din corner)
-
Consecința: Salvarea matematică de la retrogradare
Craiova era salvată, iar publicul fierbinte a declanșat sărbătoarea, coborând pe gazon să trăiască momentul alături de jucători și staff.
Simbolul viu: Cum a ajuns leul la interviurile TV
Și așa s-a născut imaginea care avea să rămână în istorie: leul. Animalul care era prezent meci de meci în preajma stadionului, iar în seara aceea a ajuns chiar lângă Săndoi, la interviurile de bucurie de final.
Antrenorul spunea glumind ulterior că „mai avea puțin și îl lua acasă”, referindu-se la prezența neobișnuită a felinei în cadru.
Nimeni nu știe clar de unde a pornit tradiția leului de pe Oblemenco. Unii spuneau că era acolo ca să intimideze galeriile adverse. Alții susțineau că era doar dovada extremă a dragostei pentru club, o formă de a glorifica simbolul.
Un lucru e cert: a fost un talisman pentru Emil Săndoi, omul care, la primul lui sezon ca antrenor, a reușit să salveze Craiova.
