„Poveşti din deşertul Olteniei”, un nou produs multimedia al fotografului Petruţ Călinescu, autorul „Mândrie şi Beton”

Centrul de Fotografie Documentară lansează un nou proiect multimedia al fotografului Petruţ Călinescu (autorul „Mândrie şi Beton”), cu un soundtrack original semnat de Electric Brother. „Poveşti din deşertul Olteniei” este un proiect de fotografie documentară despre poveştile de viaţă ale agricultorilor din sudul ţării, care se luptă pentru supravieţuire cu natura şi nepăsarea autorităţilor, pentru ca, în cele din urmă, să producă ceva ce este etalat cu mândrie ca „brand naţional”: pepenii de Dăbuleni.

Triunghiul Craiova-Calafat-Corabia este o zonă ce înregistrează cele mai ridicate temperaturi şi cele mai puţine precipitaţii din România. Această regiune a ţării este supusă deşertificării. Procesul a început cu secole în urmă, dar este accelerat de schimbările climaterice globale şi de o serie de intervenţii umane împotriva naturii (defrişări, îndiguiri).

Mediul ce devine din ce în ce mai ostil locuirii (44 °C Calafat, 2007) este, în schimb, propice cultivării pepenilor. Căldura, solul nisipos şi lipsa precipitaţiilor, sunt trei condiţiile ideale pentru cultivarea lubeniţei. Producţia anuală de pepeni în Oltenia este de jumătate de milion de tone. O parte ajunge la export, restul pe piaţa locală, unde concurează cu importurile ce se găsesc prin magazine mai tot anul.

Zona Dăbulenilor este un furnicar de oameni, tractoare şi remorci în perioada verii.  Spre deosebire de multe alte locuri din România, aici se pot face bani. Brand naţional şi motiv de mândrie pentru politicieni, pepenele de Dăbuleni nu este sprijinit în niciun fel prin subvenţii de creştere şi nici la raft, unde pierde mereu startul la începutul sezonului în faţa pepenilor din Egipt, Brazilia, iar apoi din Grecia.

O grindină sau prădătorii naturali, precum ciorile sau graurii, pot distruge complet o recoltă în mai puţin de jumătate de oră. Cei mai mulţi producători angajează un paznic care stă permanent pe câmp, din primăvară până în toamnă. El păzeşte recolta de păsări, făcând tot felul de zgomote (tunuri de carbid, vuvuzele, petarde, clopoţei) şi, de asemenea, are în grijă pompa de apă, care adesea se fură.

„Pentru a maximiza profitul, multe familii de agricultori aduc ca paznic un membru invalid, care nu are putere de muncă, dar poate contribui, astfel, la afacerea familiei. Am întâlnit, pe câmpurile invadate de ambrozie şi ţânţari, pline de cutii goale de energizant ieftin, sub soarele ce adesea ridică temperatura peste 40 de grade – bătrâni în cârje, unul cu piciorul amputat chiar, copii de 12 ani, oameni cu operaţie bypass la inimă, femei singure”, spune Petruţ Călinescu.

Fotografiile au fost expuse în premieră, în toamna acestui an, la Cetate Arts Danube, în cadrul unui vernisaj privat.