Agricultura din România se confruntă cu un paradox major în privința obținerii unor rezultate economice sustenabile. Deși potențialul de producție rămâne ridicat, profitabilitatea fermelor este grav afectată de creșterea accentuată a cheltuielilor pentru energie, inputuri și finanțare.
Producătorii nu mai pot garanta câștiguri doar pe baza unei recolte bogate, deoarece piața manifestă o volatilitate greu de controlat.
Reprezentanții din sectorul agricol subliniază că dificultățile majore nu derivă exclusiv din volumul producției. O problemă la fel de gravă o constituie absența unor mecanisme clare pentru obținerea unui preț corect și lipsa unei strategii naționale de valorificare. În lipsa unor spații adecvate de depozitare sau a unei segmentări a produselor de tip băcănie și artizanale, fermierii se trezesc în situații de supraproducție sezonieră ori sunt nevoiți să vândă ieftin imediat după recoltare. De asemenea, lipsa adaptării la cererea reală a consumatorilor generează dezechilibre majore pe piața internă.
Un alt obstacol major îl reprezintă accesul deficitar la produse de creditare adaptate ciclului agricol. Utilizarea greșită a creditelor pe termen scurt pentru investiții pe termen lung pune o presiune financiară uriașă pe umerii fermierilor. În plus, aceștia trebuie să facă față unei concurențe neloiale venite din afara Uniunii Europene. Produsele ieftine din state terțe nu respectă întotdeauna standardele riguroase impuse producătorilor europeni privind mediul și siguranța alimentară.
Pentru ca potențialul agricol să se reflecte în profitabilitate reală, specialiștii cer o regândire profundă a politicilor sectoriale. Măsurile necesare includ dezvoltarea capacităților de procesare, lansarea unor instrumente financiare dedicate pe termen mediu și lung, prioritizarea producției autohtone și sprijinirea fermierilor prin campanii eficiente de promovare a calității românești.
Citeşte articolul complet, pe BusinessEdge.ro
