Reabilitarea fostului Cerc Militar din Slatina – Casa Armatei este aproape de finalizare. Investiţia este finanţată de Primăria Slatina, fiind o obligaţie în urma preluării de către administraţia locală a terenului fostei unităţi militare din municipiu. Clădirea datează din anii ’30, fiind construită de un arhitect italian, stabilit în localitate.
Potrivit viceprimarului Slatinei, Alexandru Berechet, s-au finalizat lucrările de la exterior – faţadă şi acoperiş – continuându-se cu finisajele de la interior.
„Uşor-uşor, reuşim să-i schimbăm aspectul acestei clădiri reprezentative pentru oraşul nostru. Stadiul lucrărilor este undeva la peste 60%. Deja acoperişul clădirii este finalizat, iar faţada este aproape să fie finalizată. Mai sunt lucrările de interior: instalaţiile electrice şi sanitare sunt gata şi urmează finisajele. La finalizare, clădirea va fi dată înapoi în adminsitrare Ministerului Apărării”, a declarat Alexandru Berechet.
Finalizată în anul 1932, după planurile arhitectului Ermanno Noale
Cercul Militar, redenumit Casa Armatei după 1948, este o clădire emblematică a Slatinei rămasă singura mărturie a unei tradiții militare.
„Finalizată în anul 1932, după planurile arhitectului Ermanno Noale stabilit în Slatina, clădirea Cercului Militar al Garnizoanei Slatina impresionează și astăzi prin nota de monumentalitate și simetria elementelor decorative. Atenția privitorilor este captată de lucarnele de la fațadă plasate inedit și de terasa dinspre curte de inspirație brâncovenească. O clădire pe măsura prestigiului Garnizoanei Slatina ridicată, în mare parte, din cotizațiile ofițerilor, inclusiv terenul fiind donat de urmașii medicului francez de origine nobiliară, Ernest de Lapommeraye”, spune istoricul Aurelia Grosu.
Ea mai opinează că refacerea de către municipalitate a clădirii Cercului Militar Slatina trece dincolo de îndeplinirea unei clauze prevăzută în protocolul încheiat în anul 2012 între Primăria Municipiului Slatina și Ministerul Apărării Naționale.
„Readucerea acestei clădiri în viața comunității salvează un reper de identitate culturală și arhitecturală dintr-o perioadă de referință a Slatinei”, spune Aurelia Grosu.
