de Pavel Lucescu
Unul dintre lucrurile care continuă să mă surprindă când vine vorba de madam Șoșoacă e mediatizarea permanentă de care se bucură din partea presei zise serioase și a influencerilor preocupați de viața publică de la noi. Las deoparte faptul că în cea mai mare parte, aproape de unanimitate, senatoarea ex-AUR e tratată ca personaj negativ, deseori grotesc, cu indignare vehementă, nu de puține ori injurios, ca să nu mai zic de bășcălia și de glumele porcoase care se fac pe seama ei. Ceea ce mă surprinde nu e tonul, deci calitatea atenției care i se acordă, ci cantitatea. Sunt zile când bate toate recordurile de audiență, ceea ce te face să crezi că e pur și simplu vedeta imbatabilă a vieții publice românești. Presa și cei care fac cumva agenda publică și țin ocupată atenția oamenilor, au ajuns să facă din Șoșoacă mai mult decât probabil și-ar fi imaginat ea însăși că merită, cu siguranță mai mult decât ar fi visat.
Bun, mulți vor zice că până la urmă Șoșoacă e cea care provoacă presa, că e chiar comportamentul ei motivul atenției de care se bucură, că e normal, ca presă, să sesizezi anormalul pe care senatoarea cu siguranță îl încarnează. Da, până la un punct aș înțelege și asta, și eu simt nevoia uneori să mai arunc câte un ochi peste titlurile care o ”atacă”, la propriu și la figurat. Sunt și eu curios, dar îmi dau seama imediat că de fapt m-aș putea lipsi oricând de subiectul acestei curiozități. Îmi dau seama că, de fapt, nu mă interesează cu adevărat, că subiectul Șoșoacă nu îmi aduce niciun plus de informație și de înțelegere a realității în care trăiesc. Între ce-a mai zis, ce scandal a mai provocat Șoșoacă și ce ”iubit” și-a mai ”tras” nu știu ce vedetă de showbiz de pe la noi sau de aiurea, nu văd aproape nicio diferență. Îmi sunt aproape la fel de inutile.
Singura informație relevantă în ce-o privește de madam Șoșoacă, e cum mai stă prin sondaje, ea și partidulețul ei, ceea ce oricum se întâmplă să apară destul de rar. Restul, odată ce ai înțeles cu ce fel de personaj ai de-a face, și pentru asta a fost suficient s-o urmărești două-trei luni după ce a suit pe scena politicii românești acum câțiva ani, restul, așadar, este, ca să zic așa, can-can. Nimic mai mult. Madam Șoșoacă, care nu e nici pe departe proastă, dimpotrivă, știe că fix asta e ceea ce așteaptă mare parte din presă de la ea și asta oferă: can-can. Adică scandal de dragul atenției. Și presa reacționează exact pe măsură aștepărilor ei, Precum câinele lui Pavlov.
Dar dacă ar fi doar presa de scandal la mijloc, și când zic ”presa” mă refer la tot ecosistemul media în care includ și komentariatul din social media, tot mai influent, presa clasică fiind tot mai marginală, n-ar fi nicio surpriză. Problema e că, sub pretextul interesului public dedus din calitatea de politician a senatoarei Șoșoacă, și media zisă serioasă îi face jocul cu același har și cu la fel de multă dedicare.
Mă uit uneori siderat la cum și mai ales la cât se scrie și se vorbește despre Șoșoacă și am sentimentul că aceasta, media adică, a ajuns pur și simplu la degetul ei mic. Nu contează că o înjură, că nici ei nu-i pasă și știe oricum că asta o așteaptă, contează atenția permanentă, neobosită, obsesivă pe care i-o acordă. Și asta nu mai e problema lui madam Șoșoacă, ci problema presei și a komentariatului de la noi, care a ajuns, de fapt, cel mai mare promotor a ceea ce, chipurile, combate.
Șoșoacă e toxică, zice presa. Dar, de fapt, Șoșoacă e toxică doar pentru că zice presa că e toxică. Dacă n-ar băga-o în seamă, dacă nu i-ar face jocul, Șoșoacă ar fi un nimeni toxic, adică nimeni, adică nimic.
