Deși România se bucură de o producție diversificată de energie și de un procent semnificativ de surse regenerabile în regiune, facturile cetățenilor rămân disproporționat de mari comparativ cu veniturile. Prețul energiei electrice a înregistrat o creștere constantă de la aderarea la Uniunea Europeană, fenomen care a accelerat vizibil în ultimii doi ani. Experții din domeniu atrag atenția că deficiențele structurale ale sistemului energetic, nu lipsa capacității de producție, mențin aceste costuri ridicate și fac perspectivele de ieftinire incerte.
Publicaţia BusinessEdge.ro notează că România a ajuns să înregistreze cele mai mari prețuri din UE raportate la puterea de cumpărare.
„România ocupă locul 1 în Uniunea Europeană la prețul curentului electric raportat la puterea de cumpărare. Avem cea mai scumpă energie în raport cu ceea ce ne permitem”, a declarat Lucian Toader, fondator și CEO al platformei Alt.Real.
Costurile au explodat recent, înregistrând o majorare de 58% într-un singur an pentru consumatorii casnici și de 15,4% pentru cei non-casnici, comparativ cu o scădere medie de 3,5% înregistrată la nivelul Uniunii Europene pentru utilizatorii non-casnici. Fostul ministru al Energiei, Bogdan Ivan, promisese o reducere a prețurilor în 12-18 luni, o așteptare ce nu s-a materializat odată cu eliminarea subvențiilor. De asemenea, premierul Ilie Bolojan a propus diverse soluții, însă acestea sunt considerate de anumiți specialiști doar niște măsuri cu efect paliativ.
Decuplarea producției de consum
Cauzele profunde ale acestui fenomen au fost detaliate de Dumitru Chisăliță, fondatorul și președintele Asociației Energia Inteligentă (AEI).
„Dacă privim evoluția prețului raportată la puterea de cumpărare, vedem că în ultimii 19 ani a crescut de aproape cinci ori. Această realitate este determinată de o serie de cauze bine identificate. Dacă le înțelegem și le eliminăm, putem spera la prețuri mai mici. Dar, în toți acești 19 ani, nu am atacat cauzele care determină creșterea, ci doar am eliminat efectele”, a precizat Dumitru Chisăliță.
În prezent, factura este cu 45% mai mare față de o situație considerată normală.
„Într-o situație normală, curba de producție se suprapune într-o măsură cât mai mare cu cea de consum. Ceea ce diminuează sau elimină cauzele care duc la prețuri mari. În România, în momentul de față, curba de producție este decuplată de cea de consum. Iar acest lucru are o pondere de 15-35% în creșterea prețului la energia electrică”, a explicat Dumitru Chisăliță.
Sistemul național generează volume mari în intervalul orar 10:00-18:00, când cererea este minimă sau inexistentă.
„Practic, producem degeaba. În schimb, în cele două vârfuri de consum, de dimineață și seara, ne «salvăm pielea» importând masiv energie. La prețuri de două, trei, cinci sau chiar de șapte ori mai mari. Aceasta este cea mai mare cauză a prețurilor ridicate”, a punctat Dumitru Chisăliță.
Impactul rețelelor vechi și limitările stocării
O altă vulnerabilitate majoră, cu un impact maxim de 17% asupra prețului final, este starea precară a infrastructurii, existând și dezechilibre între sursele securitizate și cele nesecuritizate din piață. Tarifele pentru transport și distribuție din România au atins niveluri record la nivel european.
„Rețelele de transport și de distribuție, care sunt foarte vechi, înregistrează pierderi foarte mari și nenumărate congestii, blochează sistemul și cresc tarifele”, a explicat Dumitru Chisăliță.
În plus, funcționarea redusă a centralelor clasice atrage costuri structurale uriașe (impact de 13%).
„Centralele existente pe gaz și cărbune, dar și cele pe hidro, au fost proiectate să funcționeze între 5.500 și 6.500 de ore anual pentru a-și amortiza banii. În prezent, ele funcționează foarte puțin. Având puține ore de funcționare, costul lor structural este foarte mare. Deoarece în România se aplică abordarea bazată pe «ordinea de merit», aceste centrale scumpe dau prețul de vânzare angro, ridicând astfel nivelul general de tranzacționare”, a detaliat Dumitru Chisăliță.
Problemele sistemice continuă cu piața nelichidă (9%), costul de adecvanță (8%), canibalizarea dintre sectorul eolian și solar (8%), lipsa unui integrator sistemic (8%), managementul ineficient (7%) și lipsa stocării adecvate (7%). Mai mult, impactul întârzierilor în obținerea Avizelor Tehnice de Racordare (ATR) mărește factura cu doar 4%. Soluțiile propuse de autorități sunt privite cu scepticism.
„În prezent, ne salvăm la nivel declarativ prin «mitul bateriilor», susținând că montarea lor va rezolva toate problemele. Aceasta este o iluzie. Conform proiectelor validate, aflate în discuție sau incluse în Strategia Energetică Națională, până în anul 2035 România urmează să instaleze 4,46 GW de baterii. Calculele AEI arată că această capacitate va aduce o reducere a prețului de doar 8-22 euro pe megawatt-oră. Adică o scădere de 3-7% din factură. Având în vedere că factura actuală este cu 45% mai mare decât una normală, bateriile pot contribui ca parte dintr-un mix de măsuri. Dar sunt departe de a fi singurul sau principalul element salvator”, a subliniat Dumitru Chisăliță.
În funcție de corectarea acestor deficiențe, prețurile pot coborî la 220-260 euro/MWh (o scădere de 15-30%) prin măsuri inteligente sau pot exploda la 350-450 euro/MWh (o creștere de 30-40%) dacă se continuă politica actuală.
