Un monument dedicat „eroilor” fostei Securităţi a fost ridicat, miercuri, la Cimitirul Eroilor din Piteşti, oraşul în care s-au petrecut cele mai mari abuzuri ale Poliţiei Politice din regimul comunist.
Potrivit portalului argespress.ro, monumentul este „închinat militarilor care au activat pe „frontul nevăzut” în activitatea de apărare a valorilor fundamentale ale României.
Ei sunt nu numai eroii de pe „frontul nevăzut”, dar și eroii „tăcuți”, ei au folosit arma informației pentru a opri și contracara amenințările la adresa națiunii române”.
Evenimentul a fost organizat de Asociaţia Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere din Serviciul Român de Informaţii (ACMRR-SRI), condusă de fostul ofiţer de securitate şi şef al SRI Argeş, col.(r) Dumitru Șovar.
CITEŞTE ŞI: Cui aparțin firmele de consultanță care s-au îmbogățit din actele pentru proiecte PNRR
„Serviciile de informații au cerut multe jertfe generațiilor care au precedat și vor mai cere încă. Ele însă nu au putut oferi și nu vor oferi niciodată vreo favoare a recunoștinței celor sortiți să poarte povara acestor grele misiuni. E lung șirul celor care au sacrificat zeci de ani, de zile și de nopți și au depus un imens capital de străduință pentru a aduce cu un pas mai departe soarta acestor instituții”, a transmis acesta, potrivit sursei citate.
Istoric: „E un tupeu nemaipomenit”
Istoricul Marius Oprea s-a numărat printre puţinele voci care au condamnat evenimentul, desfăşurat tocmai în oraşul unde a avut loc „Fenomenul Piteşti”.
„E un tupeu nemaipomenit – În primul rînd, că e vorba de o cruce, să nu mai pomenesc de faptul că ea e ridicată tocmai la Piteşti. Cum se poate ignora faptul că preoţii ortodocşi (peste 3.500), greco-catolici (o mare majoritate a lor), cît şi ai celorlalte culte au infundat, în mod preferenţial închisorile, în timpul comunismului? Unde au fost vîrîţi de securişti. Că singura legătură a Securității cu biserica era că în cadrul Direcţiei de Informaţii interne era un serviciu special, Serviciul 3 Culte, care se ocupa exact cu ceea ce-i spune numele? Că securiştii erau educați să fie fără Dumnezeu? După cum spunea sugestiv Pantelei Bodnarenko, un fost agent NKVD devenit Pintille Gheorghe, primul comandant al Securității cea „iubitoare de patrie, la una din şedinţe cu comandanţii acesteia: „Tovarăşi! La noi, n-au ce căuta tovarășii care cred in Dumnezeu!””, transmite istoricul, la Mediafax.
El mai notează că monumentul a fost ridicat cu susţinerea autorităţilor.
„În al doilea rînd, ceea ce în fond e absolut îngrijorător, e că inaugurarea monumentului eroilor Securității se întâmplă cu sprijinul autorităților, care fără îndoială şi-au dat concursul şi la ridicarea sa. Înălţarea unui monument e conditionată de o mulţime de avize. Cu siguranţă, mîine, la inaugurare, vor fi prezenți în număr mare foşti securişti, trecuți sau nu prin Serviciul Român de Informaţii, dar şi reprezentanți ai autorităților publice. Ai guvernului, prin Instituția Prefectului. Ai administrației publice locale. Ai Ministerului de Interne. De cei ai Apărării, ce să mai vorbim – în fond, crucea-monument e ridicată în Cimitirul Eroilor din Piteşti, care ţine de MApN şi e administrat, cum spuneam, prin Asociatia „Cultul Eroilor”. Bănuiesc că ministrul Dîncu habar n-are despre ceea ce se întîmplă în „ograda” sa. Ar fi culmea să fi ştiut şi să nu fi făcut nimic-sînt sigur că lucrurile nu stau aşa. Dar, faptul e împlinit. Departamentul Securității Statului are un monument, tocmai la Piteşti”, conchide Oprea.
Despre „Fenomenul Piteşti”
”Fenomenul Pitești” a reprezentat un experiment de reeducare ce consta în distrugerea psihică a individului. Această „operațiune” a început în 1949, la închisoarea de la Pitești. Securitatea a pus la cale un plan pentru lichidarea rezistenței morale a deținuților politici, după modelul lui Anton Makarenko. Experimentul a încetat în anul 1952.
Acest plan presupunea reeducarea tuturor opozanților politici în spiritul comunist, prin ștergerea vechii identități a fiecăruia și înlocuirea ei cu una nouă, tipic bolșevică. Deținutul nu trebuia să se „vindece” după eliberare, urmând a-și însuși un comportament comunist. Planul va fi posibil doar cu ajutorul torturii neîntrerupte și a sistemului torționar, când cel ce tortura stătea în aceeași celulă cu victima, până la îndeplinirea obiectivului propus. Suferința continuă făcea ca deținutul să își piardă personalitatea și demnitatea umană, ajungând la slăbiciune interioară, fapt ce favoriza implementarea în psihicul deținutului a unei conştiinţe sociale tipic comunistă.
Astfel, tortura deţinuţilor era un mijloc, și nu un scop. Prin denunțare, datorită torturii neîntrerupte, cei chinuiți ofereau și numele altor așa-ziși „colaboratori” ai fostelor partide, mai ales ai Gărzii de Fier. Astfel, cei denunțați erau arestați la rândul lor de către Securitate și trimiși la Pitești, pentru reeducare. O parte din deținuți, deveneau din victime „călăi” (torționari).
