Tribunalul Olt a condamnat-o la nouă ani de închisoare pe o femeie din județul Olt care, în iunie 2024, şi-a ucis soţul, în urma unui conflict spontan.
Incidentul s-a produs în comuna Ştefan Cel Mare, potrivit rechizitoriului procurorilor, depus la dosarul cauzei.
„În actul de sesizare, s-a reţinut, în fapt, în esenţă, că infracţiunea de omor asupra unui membru de familie, prev. de art. 188 alin. 1 C.pen. rap. la art. 199 alin. 1 C.pen., constă în aceea că, la data de 21.06.2024, în jurul orelor 13:30 – 14:30, în urma unui conflict spontan, intrafamilial, l-a agresat fizic pe soţul ei, victima ########### ######, în vârstă de 69 de ani, la domiciliul comun din ###### ###### ### ####, #### ###, aplicându-i o lovitură cu un cuţit, în zona gambei piciorului stâng, leziune care a condus la decesul victimei, ce s-a datorat hemoragiei externe, consecința unei plăgi înjunghiate gambă stângă cu secțiuni vasculare (arteră și venă tibială posterioară), conform raportului de expertiză medico-legală nr. 1524/A3/215/22.06.2024, întocmit de medicul legist din cadrul S.J.M.L. ###, aprobat de către ####### de Control şi Avizare a actelor medico-legale din cadrul Institutului de Medicină Legală #######“, se arată în încheierea instanţei, potrivit portalului rejust.ro.
Mărturia din sala de judecată: Detalii despre noaptea incidentului
În cadrul ședinței de judecată din data de 15 septembrie 2025, inculpata a oferit o variantă proprie asupra evenimentelor petrecute în vara anului anterior, descriind un climat tensionat, marcat de consumul de alcool al victimei și de gesturi de violență domestică. Potrivit declarației acesteia, conflictul a izbucnit în baie, în timp ce încerca să spele două animale de companie. Inculpata a susținut că soțul său, aflat sub influența băuturilor alcoolice, a reacționat agresiv în momentul în care i s-a cerut ajutorul, aruncând cu putere o pisică în cadă, gest ce a declanșat o serie de reproșuri.
Femeia a relatat că victima, care avea în mână un cuțit folosit anterior la tăierea alimentelor, a devenit violentă, trăgând-o de păr și lovind-o cu piciorul pentru a o scoate forțat din casă, un comportament despre care a afirmat că era „normal” pentru soțul său atunci când acesta bea. Inculpata a negat categoric orice act de agresiune directă asupra partenerului său de viață, sugerând că rana suferită de acesta ar fi putut fi rezultatul unui accident în timpul manevrelor violente de scoatere a ei din locuință: „posibil că atunci când a avut cuțitul în mână și a târât-o să se fi înțepat cu cuțitul”.
În ceea ce privește apelul la 112, în care victima o acuza direct de lovire, inculpata a pus aceste afirmații pe seama „răutății” provocate de alcool. De asemenea, aceasta a invocat starea sa de sănătate fragilă, menționând o operație la cap și tratamente neurologice de lungă durată, susținând că diferența de constituție fizică și teama de soțul său ar fi făcut imposibil un atac din partea ei.
Ea a mai spus că nu ar fi putut să îi facă rău, să îl bată, pentru că ar fi omorât-o.
Sentință în primă instanță
Deși trimisă inițial în judecată pentru infracțiunea de omor, instanța a dispus schimbarea încadrării juridice, condamnând-o pe femeie la 9 ani de închisoare în regim de detenție pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, raportată la violența în familie.
Pe lângă pedeapsa principală, instanța a aplicat interdicții severe privind drepturile civile. Inculpatei i s-a retras dreptul de a fi aleasă în autorități publice sau de a ocupa funcții ce implică exercițiul autorității de stat pentru o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei. Din durata condamnării a fost dedusă perioada în care femeia s-a aflat sub măsura reținerii și a arestului preventiv, între iunie și decembrie 2024.
În prezent, instanța a menținut măsura controlului judiciar până la rămânerea definitivă a hotărârii.
Un aspect notabil al procesului a fost poziția fiicelor cuplului, care au ales să nu se constituie părți civile, renunțând la pretenții financiare față de mama lor. Cheltuielile privind asistența juridică din oficiu au rămas în sarcina statului.
Decizia nu este definitivă.
