Influența anumitor ciuperci asupra corpului uman, ciuperci care se găsesc în Mexic, inclusiv capacitatea lor de a induce viziuni și halucinații, este cunoscută de secole.
Psilocibina afectează procesele cognitive umane, acest fapt clasificând-o drept substanță cu proprietăți psihedelice. Cu toate acestea, oamenii de știință subliniază că etichetarea psilocibinei ca substanță halucinogenă este incorectă, scriu jurnaliştii polonezi de la Gazeta Wyborcza.
Deși substanța modifică percepția persoanei asupra realității, aceste modificări nu sunt considerate halucinații. Efectul psilocibinei variază foarte mult de la o persoană la alta, cei care o consumă descriindu-și experiențele ca fiind transcendentale, chiar mistice, oferindu-le introspecții. Datorită modului în care acționează, unii oameni de știință și medici își pun speranțe în potențialele aplicații ale psilocibinei în diverse cazuri, inclusiv în cazul dependenței, a tulburării de stres posttraumatic și pentru reducerea fricii de moarte în cazul persoanelor cu cancer.
Totuși, majoritatea cercetărilor s-au concentrat pe potențialul psilocibinei în tratarea depresiei. Au fost efectuate numeroase studii pentru a examina efectele psilocibinei asupra persoanelor care suferă de depresie. Aceste studii implică în principal pacienți cu depresie care nu reacționează la tratament, excluzându-i pe cei cu antecedente de afecțiuni precum schizofrenia sau tulburarea bipolară, deoarece se crede că aceste afecțiuni cresc riscul de psihoză în urma contactului cu ciupercile. Cu toate acestea, sunt încă necesare multe studii clinice aleatorii care nu numai că pot îmbunătăți înțelegerea noastră asupra mecanismului prin care acționează psilocibina, dar pot să și identifice contraindicațiile și să descrie potențialele riscuri.
