Subinspectorul Gheorghe-Adrian Bărbulescu, din cadrul Academiei de Politie, originar din Slatina şi condamnat pe 9 decembrie 2019 la 1 an de închisoare cu amânarea executării, pentru că i-ar fi trimis mesaje de ameninţare jurnalistei Emilia Şercan, le-a povestit anchetatorilor cum au pornit demersurile foştilor rector şi prorector ai Academiei de a o determina pe ziaristă să nu mai publice articole despre plagiate.
Potrivit ziare.com, Bărbulescu a primt o sentinţă mai blândă după ce a acceptat să colaboreze cu anchetatorii, a pledat vinovat pentru şantaj şi a încheiat un acord de recunoaştere a vinovăţiei cu procurorii DNA.
Acordul de recunoaștere a vinovăției făcut de Bărbulescu cu DNA a fost admis de Tribunalul București, dar a fost contestat de comisarul șef Petrică-Mihail Marcoci, în calitate de „persoană interesată”. Curtea de Apel București a stabilit primul termen de judecată pe 24 februarie, potrivit portalului instanțelor.
Chestorul Adrian Iacob, rectorul Academiei de Poliție „Alexandru Ioan Cuza”, și comisarul șef Petrică-Mihail Marcoci, prorectorul instituției, discutau pe WhatsApp pe un grup denumit „Echipa”, pentru a o opri pe jurnalista Emilia Şercan să publice articolele care vizau un posibil plagiat în cazul tezei de doctorat a lui Adrian Iacob, mai scrie ziare.com.
Discuții similare au purtat și pe aplicația Telegram, aplicațiile fiind considerate mai sigure/securizate și mai greu de interceptat în cazul unei anchete. Detaliile sunt din dosarul în care chestorul și comisarul-șef sunt judecați pentru instigare la șantaj.
Iată ce spune Bărbulescu în declaraţia de la DNA.
„Discuțiile cu Iacob Adrian și Marcoci Petrică – Mihail referitoare la transmiterea de mesaje către Emilia Şercan au început cu aproximație la sfârșitul lunii martie – începutul lunii aprilie.
Din câte îmi amintesc, într-o zi am fost chemat la biroul rectorului, iar în fața ușii acestuia m-am întâlnit cu Marcoci Petrică – Mihail, iar acesta mi-a spus că în ziua următoare vom avea o treaba împreună.
Ulterior, am intrat în biroul rectorului, care mi-a cerut să ieșim pe balcon și mi-a spus că Marcoci Petrică – Mihail a avut ideea să cumpăr un telefon mobil și o cartelă prepay specială pentru a transmite comentarii negative și înjurături pe pagina de Facebook a acesteia și pe platformele online unde erau publicate articole referitoare la ea pentru a o determina să se oprească din publicarea articolelor referitoare la plagiat.
Cred că în cursul aceleiași zile m-am întâlnit din nou cu Marcoci Petrică – Mihail, care mi-a spus să cumpăr telefonul de pe OLX, iar cartelă de la un magazin de cartier, pentru a evita să fiu identificat. Ulterior, acestea urmau să fie folosite pentru crearea mai multor conturi fictive de e-mail și de Facebook pentru a transmite mesajele. Telefonul achiziționat în acest scop nu trebuia luat cu mine la academie, pentru a nu putea fi făcută o legătură.
Eu am perceput că scopul acestor demersuri era salvarea carierei universitare a lui Iacob Adrian, care era vizat de acuzațiile de plagiat, iar pierderea titlului de doctor ar fi tras imposibilitatea de a funcționa în cadrul academiei. Cred că Marcoci Petrică – Mihail s-a implicat pentru a-l proteja pe rector, având în vedere că prorectorul este numit de rector, astfel încât funcția lui depindea de cea a lui Iacob Adrian.
În perioada care a urmat, am avut mai multe discuții pe această temă cu cei doi, practic de fiecare dată când ii întâlneam în cadrul academiei mă întrebau dacă am achiziționat telefonul. A existat cel puțin o situație în care am avut o discuție în trei referitoare la achiziționarea telefonului și la transmiterea mesajelor pe holul academiei. Marcoci Petrică – Mihail a afirmat că suntem toți băgați în aceasta, lucru pe care eu l-am înțeles implicit ca o promisiune că mă vor ajută să nu fiu identificat și tras la răspundere penală.
Eu am resimțit aceste solicitări repetate de transmitere a mesajelor ca o presiune, pentru că mi se cerea acest lucru insistent, fiind sunat de Marcoci Petrică – Mihail inclusiv în timp ce mă aflam în concediu pentru a mă întreba dacă am scris ceva”, mărturisește Bărbulescu.
