În aceste zile, pare că doar Cioloş n-a înţeles nimic după anul în care a fost premier. Adică a preluat finalul unei guvernări PSD erodate din 2011 până în 2015 şi a încasat toate treburile lăsate nerezolvate. Apoi, în 2016, şi-a pus poza pe flyerele PNL-ului şi împreună cu liberalii şi preşedintele Iohannis au consfinţit cea mai mare victorie a PSD.
Orban, parcă şi el s-ar băga să fie premier, ceva, chiar şi timp de un an, chiar dacă asta ar însemna că ar deconta politicile PSD şi ar minimaliza şansele partidului său pentru alegerile de anul viitor. Totuşi, le-ar cânta angajaţilor din Guvern, ar avea maşină, sepepist şi multe alte beneficii. Cei care îl controlează îi spun, însă, mereu că nu-i momentul acum.
Ponta şi Tăriceanu ar vrea şi ei la Guvern. Dar cumva, dacă se poate, să rămână şi în Opoziţie. Şi-ar dori ca cele rele să se ducă la PSD, cele bune la ei, iar seara, pe la talkshow-uri, să poată înjura în voie Guvernul.
Barna şi băieţii lui din USR par a fi singurii care ştiu că nu e cazul să preia altcineva Guvernul. Ştiu că Opoziţia trebuie să lase Guvernul în funcţie, până la final, şi să preia Puterea doar în cazul de alegeri, anticipate sau la termen.
Aşa că, în concluzie, Guvernul nu va cădea. Iohannis va continua să-şi facă publicitate pe seama conflictului cu Dăncilă, privind de sus de pe panourile publicitare, spre poporul supus care ar trebui, dacă toate calculele îi ies, să-i mai dea cinci ani la Cotroceni.
