Silvia Tăbușcă, expert în combaterea traficului de migranţi, a declarat că nu se pot compara criza refugiaților ucraineni și criza locală generată de dezastrele naturale din România.
Declaraţia vine în contextul în care în mai multe medii din România, postări în social media sau chiar buletine de ştiri, a apărut informaţia conform căreia refugiații afectați de inundațiile din județul Galați sunt cazați în corturi, în timp ce refugiații ucraineni ar fi fost găzduiți în „condiții de lux” la hoteluri.
Tăbuşcă a explicat că finanțările pentru aceste două situații sunt complet diferite. În cazul refugiaților ucraineni, sprijinul financiar provine din surse internaționale, precum Uniunea Europeană, guvernele altor țări și organizații internaționale, în timp ce pentru sinistrații români, ajutorul depinde de bugetele locale și județene.
„Cele două situaţii nu sunt comparabile, deoarece una dintre crize este o criză locală, naţională, iar cealaltă criză era şi este o criză internaţională. Fiind o criză internaţională, ţările democratice ale lumii au decis așa cum fiecare dintre noi atunci când a început conflictul am decis să ne alăturăm şi să sprijinim populaţia ucraineană care a intrat în România. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi la nivelul guvernelor şi organizaţiilor internaţionale. Toate guvernele democratice şi organizațiile mari s-au unit pentru a sprijini aceste persoane care au fost nevoite să-şi părăsească locuințele şi au alocat sume foarte mari de bani pentru sprijinirea acestora. Sumele de bani primite de Guvernul României pentru cazarea şi masa ucrainenilor au venit din mai multe surse. Unele au fost surse guvernamentale”, a declarat Silvia Tăbuşcă.
CITEŞTE ŞI:
Banii pentru crizele refugiaţilor vin direct de guverne internaţionale sau de la Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU).
„De exemplu, Japonia a preferat să ofere şi să finanţeze anumite programe în zona de frontieră a Ucrainei direct, Guvernul Japoniei oferind sprijin pentru anumite nevoi ale ucrainenilor. Apoi am avut ONU, care a oferit sume foarte mari de bani prin intermediul Organizației Internaţionale pentru Migraţie, Organizației Mondiale pentru Sănătate sau Înaltului Comisariat ONU pentru Refugiaţi. Toate aceste organizaţii ale ONU au fost finanţate din fonduri internaţionale. Însă, cele mai mari sume de bani au venit de la Comisia Europeană. Practic, ţările membre ale Uniunii Europene au decis să aloce refugiaţilor din Ucraina o sumă foarte mare de bani pentru a le oferi sprijinul necesar astfel încât să se simtă în România, așa cum s-ar simţi acasă, să beneficieze de condiţii de cazare şi condiţii de hrană normale, fireşti. Aceasta este o obligaţie internaţională, pe o perioadă de doi ani, Comunitatea Internaţională este obligată să finanţeze aceste nevoi de bază ale persoanelor care părăsesc zonele de conflict. De aceea, România a fost sprijinită, dar nu numai România, şi alte ţări din regiune, care au găzduit ucraineni. România a fost sprijinită financiar de organizațiile internaţionale sau guvernele altor ţări. Prin urmare, sumele de bani care care au fost alocate pentru această populaţie nu sunt sume provenite din bugetul naţional, ceea ce se întâmplă în situaţia crizei naţionale sau acestor sinistraţi în urma unor probleme ecologice, care trebuie să fie susţinuţi din bugetele locale sau bugetele judeţene. Prin urmare, nu putem compara bugetul şi posibilitatea de finanţare a unor nevoie la nivelul unui buget local cu organizațiile internaţionale sau guverne foarte puternice din punct de vedere economic, care au finanţat situţia ucrainenilor. De asta spun că cele două situaţii nu sunt comparabile din perspectiva aceasta a finanţării pentru că finanțările au fost complet diferite”, a mai spus Silvia Tăbuşcă.
Expertul a oferit un interviu pe larg pentru Reporter 24:
Articol susţinut prin intermediul proiectului SCIENCE+, derulat de Free Press For Eastern Europe, prin care se urmăreşte facilitarea creării unei rețele unice pentru a împărtăși cele mai bune practici jurnalism în domeniul sănătății și jurnalismului științific, în șase țări din Europa Centrală și de Est: Cehia, Polonia, Ungaria, Slovacia, Bulgaria și România.
